Zilele acestea, si eu, ca si multi altii, am ales sa ma izolez. Pentru ca abia creasem o comunitate de scolari Montessori si pentru ca nu voiam sa pierd din coeziunea grupului, am ales sa pastrez legatura cu ei in online. Si am ales sa ma inregistrez in timp ce le spun povesti.
Azi am decis sa las o astfel de poveste si pentru voi.
Apreciez feed-back-ul, indiferent cum este. Ma gandesc sa fac mai multe astfel de povesti… Ce spuneti?
Stiu, am lipsit multa vreme de aici… Si asa nu ma citea multa lume, acum a scazut si mai mult numarul de cititori… Insa nu regret… In ultima perioada am fost foarte ocupata sa incep lucrul cu copiii, sa setez regulile si clasa… Si pentru ca mie imi plac lucrurile altfel, asa am inceput si cu aceasta clasa, altfel.
Anul acesta am inceput un curs foarte drag mie, cel de educator Montessori pentru copiii cu varste de 6-12 ani. Cand am acceptat provocarea nu ma gandeam ca voi fi atat de fascinata de aceasta pedagogie. E drept ca tot timpul am cautat sa le ofer copiilor mei o educatie diferita de ceea ce am gasit in traditional (fie de stat, fie privat), insa nu eram setata sa urmaresc o anumita pedagogie.
Cumva acest drum m-a ales pe mine… Si cand ma gandesc la drumul parcurs pana sa ajung aici, imi dau seama ca nimic nu este intamplator. As fi preferat ca acest drum sa fie mai usor, insa nimic din ceea ce este cu adevarat frumos, nu este usor. Oricum, va spun ca in orice domeniu ati dori sa folositi acest mod de educatie, se poate, si merita tot efortul.
In aceste ultime saptamani am urmarit copiii de 6-8 ani cum cresc, cum invata, ce nevoi au pentru a invata mai usor, cum se misca, ce ii caracterizeaza. Am ras si am plans impreuna cu ei, i-am invatat de bine si de mai putin bine, am glumit impreuna si ne-am format ca echipa. Si e atat de frumos! Oboseala acumulata o simt acasa, seara cand ma bag in pat si adorm in timp ce asez capul pe perna. Copiii imi dau atata energie, ca ma intreb cand am terminat toata treaba… O sa va povestesc multe despre ceea ce fac. Sper sa am mai mult timp pentru asta.
Las si eu asta aici…
“ The greatest mistake ever made is to isolate the child from the society of the adult, as it happened in the modern times. … A child needs to be with adults when he is a tiny child… Therefore, we must always take him with us; we should talk to him – we should not relegate him to one room to sleep alone all day.“ (Maria Montessori, The 1946 London Lectures, Lecture 7, Montessori-Pierson Publishing Company, p. 53)
Vor mai urma…
