Cu pachetelul la scoala sau gradinita…

Una din marile mele probleme este cea a pachetelului de la gradinita, si, ulterior, la scoala. Vestea ca baietii trebuie sa manance acasa micul dejun sau sa isi ia pachet de acasa nu mi-a picat prea bine, recunosc. Imi era usor sa nu am aceasta grija dimineata.

Insa, cu timpul, lucrurile s-au reglat de la sine. Baietii ma ajuta uneori la pregatirea micului dejun, sunt mai constienti de ceea ce servesc dimineata, s-a format o rutina care ne face diminetile mai usoare.

Marile probleme (identificate de mine) ale parintilor care isi trimit copiii cu pachetel la gradinita sau la scoala sunt:

  1. ce le pun la pachet?
  2. daca vad la ceilalti ceva si li se face pofta?
  3. sa imparta sau nu cu ceilalti?
  4. daca ceilalti au mancaruri nesanatoase si eu il trimit cu fructe nu va invata sa manance nesanatos?

Ce contine pachetelul de scoala/gradinita este o mare problema pentru toti parintii care doresc sa le ofere copiilor un start bun in alimentatie. Noi avem de ales intre oua (fierte sau omleta asezata direct pe paine), humus, salata de vinete, legume proaspete taiate frumos (castraveti, morcov, ardei gras etc.), cereale cu lapte (pun cerealele separat si iau lapte vegetal in cutii mici, de 250 ml), clatite (de multe ori de asezonez cu fructe, nu cu miere sau dulceata), briose (preferatele lor sunt cele cu mar si morcov), biscuiti (oferta este diversa, de la biscuiti simpli, cu iaurt, la piscoturi pentru sampanie – toti facuti in casa), turtite marocane, fructe proaspete si nuci (nuca, alune fara sare, migdale, nuci de macadamia etc.). De cele mai multe ori pregatim impreuna compozitia de seara (atunci cand facem clatite, briose sau biscuiti) si dimineata doar le coacem. Avem norocul ca baietii sunt matinali si avem timp sa coacem dimineata.

Problema de gestionare a alimentatiei sanatoase, a sentimentelor copiilor atunci cand vad ce mananca ceilalti, de a imparti cu ceilalti pachetul si de a alege sa consume alimente nesanatoase sta in puterea noastra, a adultilor, de a le transmite obiceiuri sanatoase de alimentatie, de a-i invata despre relatia cu mancarea si cu ceilalti.

Mie personal nu imi este teama ca baietii vor alege alimente nesanatoase pentru ca vad la ceilalti. Eu stiu ca acasa mananca sanatos, ca incerc sa le construiesc o relatie frumoasa cu mancarea si, din ce observ pana acum, am si reusit. Si nici nu mi se pare o problema prea mare daca, din cand in cand, gusta alimente nesanatoase oferite de altii. Cred ca educatia in alimentatie se construieste acasa si, chiar daca la un moment dat accepta o ciocolata oferita de cineva seara, la bazin, atunci cand vor creste nu se vor rasfata cu dulciuri in fiecare seara. Pentru ca acasa au invatat cand sa consume ciocolata si ce cantitate este ok pentru ei.

Bineinteles ca si pe mine ma deranjeaza cand strainii le ofera copiilor dulciuri si alte bazaconii, uneori neambalate sau cu mainile murdare. Insa de fiecare data le explic de ce nu e ok ce au facut ceilalti, ce ar trebui noi sa facem, ce e sanatos si ce nu. De multe ori ma asculta, alteori isi vad de treaba lor. Exact cum ar trebui sa se intample.

Am auizt si parinti revoltati ca unii copii vin cu fructe scumpe la scoala si ei nu isi permit. Si aici sunt convinsa ca nu e chiar asa. De exemplu, prefer sa le iau copiilor capsuni, chiar daca sunt 25 lei/kg decat sa le iau o punga de chipsuri. Nu iau 1 kg de capsuni, iau de 5 lei. Si ies mai ieftin decat cu punga de chipsuri (cred, ca nu am mai luat de mult o punga de chipsuri). Apoi, copiii sunt liberi sa imparta daca doresc. Si daca si ceilalti au voie sa consume ceea ce au ei.

Voi cum stati cu pachetelul la scoala/gradinita?

Carti pentru copii (ne)mancaciosi

Unii copii iubesc mancarea inca de la inceput, altii se satura doar cu mirosul ei… Oricum ar fi, copiii pot fi incurajati tot timpul sa manance cat mai sanatos, pot invata sa iubeasca fructele si legumele. Azi am decis sa scriu despre cateva carti care ne pot ajuta in promovarea unei alimentatii cat mai sanatoase catre copii. Sunt carti pe care eu le-am folosit cu succes in acest scop in educatia copiilor mei.

Incep cu Buha si Owliver, eroii povestirilor de pe cd-urile In drum spre gradinita si scoala si, mai nou, ai cartii Familia Buhaescu. Toate se pot gasi aici. Copiii mei au invatat de la Buha si Owliver cand si cum sa bea apa, ce beneficii aduc legumele, cum se mananca supa si multe alte lucruri interesante. Si le-au invatat experimentand, ascultand, cantand impreuna cu aceste personaje. Tot din colectia Copilul verde recomand si cartile cu Fintifliusca (Pofta de povesti si Fintifliusca merge la scoala), la fel de utile in educatia pentru sanatate.

O alta carte draga noua, pe aceeasi tema a educatiei pentru nutritie sanatoasa, este Aventurile ramei Oli. Cei mici au inteles importanta ramelor in gradina, puterea fructelor si legumelor consumate in stare proaspata si au cerut mai multe carti cu rama Oli. De cand au citit despre aventurile ramei Oli au inceput sa protejeze ramele, sa le studieze intens si sa isi aminteasca rolul lor in natura.

Colectia cu Erus este foarte indragita de copilul meu cel mare. Cel mic este inca prea mic pentru a avea rabdare sa o asculte, insa cel mare nu m-a lasat sa ma ridic din pat pana nu am terminat cartea. Ambele volume: Erus si valea rabdarii si Erus si valea generozitatii. Cartile pun intr-o poveste uimitoare beneficiile fructelor, legumelor, mierii, iar copiii sunt fascinati de cata energie pot primi de la aceste alimente, cate pot face cand consuma alimente sanatoase si cat de bine cresc. Cartile vin si cu cateva cantecele in tema, cantece indragite pe loc de copii.

Sunt multe carti pe piata care pot ajuta copiii mai mari sau mai mici sa adopte un stil de viata sanatos. Pe masura ce imi mai amintesc, voi mai scrie pe aceasta tema. Pana atunci, nu uitati ca o alimentatie sanatoasa incepe in familie, asadar puterea exemplului este uimitoare!

 

 

 

 

 

Cum spalam fructele si legumele?

Cred ca nu sunt singura care se intreaba cum putem spala corect fructele si legumele, astfel incat sa nu mancam pesticide, ierbicide si alte `cide` in nestire. Mai ales ca unii producatori le folosesc cum doresc ei, fara a respecta instructiunile de utilizare si dozele sugerate.

Am gasit tot mai des ideea de a spala fructele si legumele cu apa cu bicarbonat. Sau cu apa cu otet. Sau alte combinatii, mai mult sau mai putin fericite… Si totusi cum ar fi bine sa spalam fructele si legumele proaspete?

Pesticidele si ierbicidele sunt folosite in diverse situatii (in agricultura, in casa/curte, in orase) cu scopul de a elimina diversi daunatori si purtatori de boli. Desi prezinta riscuri pe termen scurt (iritatii ale pielii, ochilor, dureri de cap, stari de voma) pana la impact cronic (cancer, astm, diabet), riscurile asociate acestora sunt greu de urmarit datorita influentei a mai multor factori (de exemplu perioada si durata expunerii, tipul pesticidului, etc.). Reziduurile de pesticide din fructe si legume sunt printre sursele primare de expunere prin dieta. Insa pesticidele si reziduurile lor se gasesc peste tot in jurul nostru: in apa, in aer, in mancare etc.

Cele mai multe pesticide din lume sunt pe baza de glifosat. Toxicitatea lor este dezbatuta si studiata intens pentru a se intelege modul lor de actiune. Unele pesticide (organofosforice) sunt solubile in apa, altele in solutii alcaline, altele in solutii acide. Sunt si pesticide insolubile in solutii apoase. Asadar, modul lor de indepartare de pe fructe si legume depinde de tipul pesticidului folosit in zona de cultivare.

Oricum, simpla spalare a fructelor si legumelor cu apa indeparteaza o buna parte din reziduurile de pesticide din acestea, reducand riscul de expunere. Dupa cum arata acest studiu, cu exceptia pesticidelor solubile in apa, majoritatea celorlalte pesticide ramane de regula pe coaja fructului si acestea pot fi eliminate prin curatarea fructului inainte de consum.

Apa oxidativa electrolizata (apa acida) reprezinta o forma de indepartare a unor pesticide din legume si fructe, dupa cum arata acest studiu. Un sfert de ora de tratament cu acest tip de apa poate indeparta o buna parte din reziduurile unor pesticide, fara a afecta calitatea produselor.

Tratamentul cu ozon poate fi un alt mod viabil de a scadea continutul unor pesticide din radacinoase, dupa cum se arata aici.  Chiar s-a creat o masina domestica ce poate fi folosita in acest scop . Insa nu toate pesticidele pot fi indepartate cu ozon, dupa cum se arata aici.

Spalarea fructelor in solutie cu clor (500 mg/l) poate conduce la o buna indepartare a lor, dupa cum arata acest studiu. Ramane apoi de rezolvat toxicitatea clorului…

Oricum ar fi, daca dorim fructe si legume fara resturi de pesticide si ierbicide trebuie sa ne luam gandul. Acestea sunt peste tot in jurul nostru. Nici fructele si legumele bio/organice nu sunt lipsite de astfel de compusi. E drept, cantitatile sunt mai mici decat in cele obisnuite.

Ideea e ca o simpla spalare cu apa si indepartarea cojii sunt suficiente pentru a scapa de mare parte din pesticidele din fructe si legume. Daca vrem mai mult, gasiti variante mai sus. Si nu uitati sa studiati cu atentie zona din care provin fructele si legumele, ce pesticide se folosesc in acea zona si apoi alegeti metoda potrivita de curatare, in functie de tipul pesticidelor, concentratia lor, solubilitatea lor etc. Succes!

 

 

Piramida alimentelor si rostul ei…

Deseori, atunci cand se vorbeste despre o alimentatie sanatoasa, se mentioneaza si conceptul de `piramida alimentara` sau `piramida alimentelor`. Ce este aceasta si ce rol are in alimentatie vreau sa va povestesc in cele ce urmeaza…

Piramida alimentelor este o diagrama, de forma triunghiulara sau piramida, care contine grupele importante de alimente si care sugereaza numarul optim de portii din fiecare grupa, recomandate a fi servite de un adult sanatos. A fost publicata prima data in 1974 in Suedia, si conceptul a fost apoi preluat de USDA (United States Department of Agriculture) si transformat periodic in functie de descoperirile stiintifice din domeniul alimentatiei. In 2011, conceptul a fost inlocuit cu unul mai usor de urmarit si aplicat: `my plate`.

La inceput piramida alimentelor arata cam asa:

Cerealele se afla la baza piramidei, ceea ce inseamna ca trebuie consumate in proportie cat mai mare (6-11 portii pe zi), urmand fructele si legumele (care trebuie consumate cat mai proaspete), carnea si produsele lactate. In varful piramidei se afla produsele care trebuie consumate cat mai rar, dulciurile si uleiurile rafinate. Uneori, la baza piramidei s-a aflat apa (pana si-au dat seama cercetatorii ca nu neaparat cantitatea de apa e importanta, cat nevoile unui organism la un moment dat) si alteori, sportul.

In versiunea piramidei alimentare din 2005, sportul/miscarea se afla in spatele piramidei, amintind astfel oamenilor ca miscarea sta la baza unei vieti sanatoase, ne elibereaza de stres, ajuta digestia si starea de bine a organismului:

Chiar daca reprezentarea este usor diferita, principiile de baza au ramas similare, facandu-se mai bine distinctia intre proportia grupelor de alimente in dieta zilnica, intre alimente bogate in grasimi `bune` si grasimi `rele`. Mai mult, zaharul nu mai apare in aceasta varianta a piramidei, ultimele studii in domeniu conducand la limitarea lui in alimentatie. Sursele vegetale de zahar (fructele si legumele) se considera suficiente pentru o alimentatie sanatoasa si echilibrata.

Pentru ca efectul vizual al acestor piramide nu s-a considerat suficient, pentru a fi mai usor oamenilor sa inteleaga si sa aleaga alimente sanatoase, in 2011 s-a introdus conceptul `my plate` (`farfuria mea`).

Astfel, este mult mai usor sa ne asezam mancarea in farfurie, la fiecare masa si sa ne hranim sanatos in acelasi timp. Farfuria fiecarui om sanatos ar trebui sa contina multe fructe si legume proaspete, zilnic. Chiar si OMS recomanda aproximativ 400 g de fructe si legume in fiecare zi. Apoi, aproximativ un sfert (cam 20%) din portia zilnica de alimente ar trebui sa fie proteine, de preferat peste, insa se pot folosi si alte carnuri. Ultimul sfert din farfurie este reprezentat de cereale, in diverse forme. Dintr-o alimentatie echilibrata nu trebuie sa lipseasca laptele si/sau produsele lactate, acestea avand beneficii multiple pentru sanatatea organismului.

Orice aliment (inclusiv fructele si legumele) vine cu beneficii, dar si cu riscuri. Nu exista o reteta unica pentru o alimentatie sanatoasa, valabila pentru toti oamenii. Asa cum am mai spus si cu alte ocazii, cheia unei alimentatii sanatoase sta in moderatie, echilibru, diversitate, stare emotionala buna.

Cum arata `farfuria` voastra?

Cum conving copilul sa manance si… mancare?

Aud tot mai des in jurul meu aceasta intrebare, de la parinti de copii peste 1 an, copii care nu sunt prieteni cu mancarea, insa iubesc dulciurile… Asadar, pentru acei parinti scriu aceste randuri…

Despre dulciuri, zahar si efectele lor voi mai scrie cu siguranta, pentru ca sunt multe de spus. USDA (United States Department of Agriculture) recomanda consumul de zahar rar spre foarte rar, adica o data sau de doua ori pe saptamana si chiar mai rar. Pana la varsta de 2 ani copiii ar fi bine sa nu cunoasca dulciurile… Usor de zis, nu-i asa?

Personal am reusit performanta de a nu-i oferi dulciuri copilului mai mare pana la 2 ani, respectiv 1 an, celui mic. Nici macar suc natural, proaspat stors. Are si el belelele lui… Asadar,  se poate!

Daca totusi copilul a primit dulciuri, mai mult decat atat, a primit zilnic, niciodata nu e prea tarziu sa renuntati la ele. Nu uitati: dulciurile nu se ofera sa pedeapsa sau ca recompensa, nici macar daca a mancat. Bineinteles ca se poate institui o regula: putem manca dulce doar dupa ce am mancat mancare, insa, cu siguranta, nu e bine sa oferim dulciuri copilului dupa fiecare masa.

Daca as avea un copil care refuza sa manance mancare si plange sa ii ofer dulce, as face una din doua:

Fie as declara razboi dulciurilor si as institui reguli care sa ma ajute.

Fie as lasa mana libera copilului sa aleaga acele alimente (inclusiv dulciurile) care il satisfac in anumite momente.

Sa incepem cu prima varianta, cea pe care o prefera majoritatea parintilor. Declaram razboi dulciurilor. Cum facem asta? Pai mai inatai, intr-un moment de liniste (nu dupa ce tocmai ne-am certat ca iar nu a vrut copilul sa manance mancare) povestim cu cel mic cum ca dulciurile nu sunt sanatoase, ne pot crea dependente, ne pot agita, ne strica dintii etc. Si pentru ca mami si tati iubesc copilul, au decis sa faca ceva sanatos pentru el si pentru sanatatea lui: vom renunta la dulciuri. Da, si parintii trebuie sa renunte la dulciuri, ei sunt cel mai bun exemplu pentru copil, nu?

Apoi, as pune la dispozitia copilului diverse fructe, dintre cele preferate de el. Nu va speriati ca la inceput le va refuza. Nici macar nu trebuie sa il intrebati daca vrea fructe. Eu le tin intr-un loc accesibil pentru ei si, din cand in cand, mai curat si tai cate un fruct si il las la vedere. Daca la inceput nu mancau, acum sunt desertul preferat… Ati ghicit: dulciurile trebuie sa dispara din casa, cel putin o perioada, pana ce toata familia se acomodeaza cu noua regula.

Daca la primul copil am fost norocoasa, a mancat bine inca de la inceputul diversificarii, a iubit fructele si legumele, cu cel de-al doilea am simtit pe pielea mea neputinta de a-ti convinge copilul sa manance si el ceva. Lucrurile s-au mai relaxat cand si eu m-am relaxat si l-am lasat sa decida singur cat si ce vrea sa manance din ceea ce ii pot pune la dispozitie. Asadar, atunci cand e ora de masa imi anunt copiii, le spun ce avem de mancare si variante suplimentare (daca stramba din nas). Le amintesc cand vom servi urmatoarea masa si le spun ca pana atunci mai pot consuma doar fructe. Au ramas nemancati de maxim 2 ori, apoi au inteles ca nu e de gluma. Acum vin cand ii chem la masa. Si primesc si ceva gustari intre mese.

Asadar, nu va faceti griji ca cel mic va ramane nemancat. Pentru ca rareori se intampla asta. Insa e important sa va tineti de cuvant, sa nu cedati plansului lor si rugamintilor fierbinti. Daca pe termen scurt rezolvati problema dandu-i ce-si doreste (dulce), pe termen lung pierdeti de la increderea copilului la starea lui de bine. Mai mult, puteti crea dependente de dulce de care nu se va bucura cand va deveni adult…

Un alt aspect important este ca cel mic sa ia masa impreuna cu restul familiei, sau macar cu adultul care il ingrijeste. Stiu ca ne e mai usor sa dam copilului sa manace mai intai, scapam si de grija asta, ca apoi sa putem manca noi linistite (daca mai apucam), insa copilul va beneficia mai mult de experienta mesei atunci cand mananca langa un adult. Atunci cand il poate observa (de la postura la conversatie acceptata la masa), cand il poate imita, cand poate gusta din mancarea lui…

Tot mai multi parinti se plang ca ai lor copii nu mananca fructe si legume proaspete… Insa daca sunt intrebati daca ei, adultii, consuma aceste alimente frecvent, in preajma copiilor si nu numai, ridica din umeri… Studiile arata ca expunerea copiilor intr-un mediu in care se mananca fructe si legume zilnic are un impact semnificativ asupra relatiei lor cu aceste alimente.

Asadar, daca doriti sa schimbati atitudinea copilului fata de alimente, sa il ajutati sa aleaga mai sanatos, iata care sunt pasii, pe scurt: vorbiti cu copilul despre alimente sanatoase, despre alimente nesanatoase, oferiti-i sansa sa aleaga ce si cat mananca,  sa participe la pregatirea si aranjarea mesei, fiti un bun exemplu pentru copil.

Copilul vostru mananca sanatos?