Zilele acestea, si eu, ca si multi altii, am ales sa ma izolez. Pentru ca abia creasem o comunitate de scolari Montessori si pentru ca nu voiam sa pierd din coeziunea grupului, am ales sa pastrez legatura cu ei in online. Si am ales sa ma inregistrez in timp ce le spun povesti.
Azi am decis sa las o astfel de poveste si pentru voi.
Apreciez feed-back-ul, indiferent cum este. Ma gandesc sa fac mai multe astfel de povesti… Ce spuneti?
Stiu, am lipsit multa vreme de aici… Si asa nu ma citea multa lume, acum a scazut si mai mult numarul de cititori… Insa nu regret… In ultima perioada am fost foarte ocupata sa incep lucrul cu copiii, sa setez regulile si clasa… Si pentru ca mie imi plac lucrurile altfel, asa am inceput si cu aceasta clasa, altfel.
Anul acesta am inceput un curs foarte drag mie, cel de educator Montessori pentru copiii cu varste de 6-12 ani. Cand am acceptat provocarea nu ma gandeam ca voi fi atat de fascinata de aceasta pedagogie. E drept ca tot timpul am cautat sa le ofer copiilor mei o educatie diferita de ceea ce am gasit in traditional (fie de stat, fie privat), insa nu eram setata sa urmaresc o anumita pedagogie.
Cumva acest drum m-a ales pe mine… Si cand ma gandesc la drumul parcurs pana sa ajung aici, imi dau seama ca nimic nu este intamplator. As fi preferat ca acest drum sa fie mai usor, insa nimic din ceea ce este cu adevarat frumos, nu este usor. Oricum, va spun ca in orice domeniu ati dori sa folositi acest mod de educatie, se poate, si merita tot efortul.
In aceste ultime saptamani am urmarit copiii de 6-8 ani cum cresc, cum invata, ce nevoi au pentru a invata mai usor, cum se misca, ce ii caracterizeaza. Am ras si am plans impreuna cu ei, i-am invatat de bine si de mai putin bine, am glumit impreuna si ne-am format ca echipa. Si e atat de frumos! Oboseala acumulata o simt acasa, seara cand ma bag in pat si adorm in timp ce asez capul pe perna. Copiii imi dau atata energie, ca ma intreb cand am terminat toata treaba… O sa va povestesc multe despre ceea ce fac. Sper sa am mai mult timp pentru asta.
Las si eu asta aici…
“ The greatest mistake ever made is to isolate the child from the society of the adult, as it happened in the modern times. … A child needs to be with adults when he is a tiny child… Therefore, we must always take him with us; we should talk to him – we should not relegate him to one room to sleep alone all day.“ (Maria Montessori, The 1946 London Lectures, Lecture 7, Montessori-Pierson Publishing Company, p. 53)
Vor mai urma…
Zilele trecute citeam un articol pe sciencedirect referitor la cum ne influenteaza alimentatia din copilarie modul in care alegem alimentele…
Stiu ca sunt multi parinti care cred ca atat timp cat copilul mananca, nu trebuie sa ne gandim si alte aspecte, in special la cele emotionale. Stiu ca mai sunt parinti care indeasa pur si simplu mancarea pe gatul copiilor pentru ca le e frica sa nu slabeasca, sa nu creasca… Din aceeasi categorie sunt si parintii care pun copiii sa manance in fata unui ecran (TV, tableta, telefon). Vad din ce in ce mai multi copii cu semne de obezitate, cu boli de alimentatie sau care, pur si simplu, nu iubesc mancarea. De nici un fel…
Pentru toti acesti parinti si nu numai vreau sa spun doar atat: Lasati copiii sa aleaga ce si cat mananca, ajutati-i sa pregateasca masa, sa se simta utili si in acest sector al vietii lor, luati-i ca `ajutor de bucatar`, implicati-i in tot ce inseamna masa, alimentatie si, cu siguranta, nu vor ramane infometati. Mai ales cand nu primesc gustari nesanatoase intre mese…
In esenta, articolul prezinta urmatoarele concluzii:
Asadar, educarea parintilor referitor la impactul potential al practicilor de alimentatie este importanta inca de la inceputul vietii de parinte.
Voi cum alimentati copiii?
Aud tot mai des in jurul meu aceasta intrebare, de la parinti de copii peste 1 an, copii care nu sunt prieteni cu mancarea, insa iubesc dulciurile… Asadar, pentru acei parinti scriu aceste randuri…
Despre dulciuri, zahar si efectele lor voi mai scrie cu siguranta, pentru ca sunt multe de spus. USDA (United States Department of Agriculture) recomanda consumul de zahar rar spre foarte rar, adica o data sau de doua ori pe saptamana si chiar mai rar. Pana la varsta de 2 ani copiii ar fi bine sa nu cunoasca dulciurile… Usor de zis, nu-i asa?
Personal am reusit performanta de a nu-i oferi dulciuri copilului mai mare pana la 2 ani, respectiv 1 an, celui mic. Nici macar suc natural, proaspat stors. Are si el belelele lui… Asadar, se poate!
Daca totusi copilul a primit dulciuri, mai mult decat atat, a primit zilnic, niciodata nu e prea tarziu sa renuntati la ele. Nu uitati: dulciurile nu se ofera sa pedeapsa sau ca recompensa, nici macar daca a mancat. Bineinteles ca se poate institui o regula: putem manca dulce doar dupa ce am mancat mancare, insa, cu siguranta, nu e bine sa oferim dulciuri copilului dupa fiecare masa.
Daca as avea un copil care refuza sa manance mancare si plange sa ii ofer dulce, as face una din doua:
Fie as declara razboi dulciurilor si as institui reguli care sa ma ajute.
Fie as lasa mana libera copilului sa aleaga acele alimente (inclusiv dulciurile) care il satisfac in anumite momente.
Sa incepem cu prima varianta, cea pe care o prefera majoritatea parintilor. Declaram razboi dulciurilor. Cum facem asta? Pai mai inatai, intr-un moment de liniste (nu dupa ce tocmai ne-am certat ca iar nu a vrut copilul sa manance mancare) povestim cu cel mic cum ca dulciurile nu sunt sanatoase, ne pot crea dependente, ne pot agita, ne strica dintii etc. Si pentru ca mami si tati iubesc copilul, au decis sa faca ceva sanatos pentru el si pentru sanatatea lui: vom renunta la dulciuri. Da, si parintii trebuie sa renunte la dulciuri, ei sunt cel mai bun exemplu pentru copil, nu?
Apoi, as pune la dispozitia copilului diverse fructe, dintre cele preferate de el. Nu va speriati ca la inceput le va refuza. Nici macar nu trebuie sa il intrebati daca vrea fructe. Eu le tin intr-un loc accesibil pentru ei si, din cand in cand, mai curat si tai cate un fruct si il las la vedere. Daca la inceput nu mancau, acum sunt desertul preferat… Ati ghicit: dulciurile trebuie sa dispara din casa, cel putin o perioada, pana ce toata familia se acomodeaza cu noua regula.
Daca la primul copil am fost norocoasa, a mancat bine inca de la inceputul diversificarii, a iubit fructele si legumele, cu cel de-al doilea am simtit pe pielea mea neputinta de a-ti convinge copilul sa manance si el ceva. Lucrurile s-au mai relaxat cand si eu m-am relaxat si l-am lasat sa decida singur cat si ce vrea sa manance din ceea ce ii pot pune la dispozitie. Asadar, atunci cand e ora de masa imi anunt copiii, le spun ce avem de mancare si variante suplimentare (daca stramba din nas). Le amintesc cand vom servi urmatoarea masa si le spun ca pana atunci mai pot consuma doar fructe. Au ramas nemancati de maxim 2 ori, apoi au inteles ca nu e de gluma. Acum vin cand ii chem la masa. Si primesc si ceva gustari intre mese.
Asadar, nu va faceti griji ca cel mic va ramane nemancat. Pentru ca rareori se intampla asta. Insa e important sa va tineti de cuvant, sa nu cedati plansului lor si rugamintilor fierbinti. Daca pe termen scurt rezolvati problema dandu-i ce-si doreste (dulce), pe termen lung pierdeti de la increderea copilului la starea lui de bine. Mai mult, puteti crea dependente de dulce de care nu se va bucura cand va deveni adult…
Un alt aspect important este ca cel mic sa ia masa impreuna cu restul familiei, sau macar cu adultul care il ingrijeste. Stiu ca ne e mai usor sa dam copilului sa manace mai intai, scapam si de grija asta, ca apoi sa putem manca noi linistite (daca mai apucam), insa copilul va beneficia mai mult de experienta mesei atunci cand mananca langa un adult. Atunci cand il poate observa (de la postura la conversatie acceptata la masa), cand il poate imita, cand poate gusta din mancarea lui…
Tot mai multi parinti se plang ca ai lor copii nu mananca fructe si legume proaspete… Insa daca sunt intrebati daca ei, adultii, consuma aceste alimente frecvent, in preajma copiilor si nu numai, ridica din umeri… Studiile arata ca expunerea copiilor intr-un mediu in care se mananca fructe si legume zilnic are un impact semnificativ asupra relatiei lor cu aceste alimente.
Asadar, daca doriti sa schimbati atitudinea copilului fata de alimente, sa il ajutati sa aleaga mai sanatos, iata care sunt pasii, pe scurt: vorbiti cu copilul despre alimente sanatoase, despre alimente nesanatoase, oferiti-i sansa sa aleaga ce si cat mananca, sa participe la pregatirea si aranjarea mesei, fiti un bun exemplu pentru copil.
Copilul vostru mananca sanatos?
