Tag: alimente sanatoase

Ce poti face cu o branza mascarpone?

Zilele astea am luat o cutie mare de branza mascarpone pentru a pregati ceva nou baietilor la mic dejun. Insa a mai ramas, asa ca a fost necesar sa reinventez cateva retete, sa diversific putin si micul lor dejun.

Branza mascarpone este o branza foarte fina, obtinuta din doar doua ingrediente: smantana si acid citric/zeama de lamaie sau acid tartric. O puteti face chiar si acasa foarte usor: dintr-un litru de smantana pentru frisca si o lingurita de zeama de lamaie sau jumatate de lingurita de acid citric sau tartric. Se incalzeste pe bainmarie smantana, pana ajunge la 80°C si se mentine la aceasta temperatura. Dupa aproximativ 3 minute, se adauga zeama de lamaie sau acidul. Se amesteca usor si se mai tine 3 minute la temparatura de 80°C. Se ia de pe foc, se lasa sa se raceasca la temperatura camerei, dupa care se pune branza intr-un tifon si se lasa la scurs 12 ore, la rece. Apoi se poate folosi. Pentru gospodinele cu mai putin timp la dispozitie, branza mascarpone se gaseste in aproape orice supermarket.

Sa revenim la retele incercate de mine, avand la baza branza mascarpone. Am facut clatite negre cu crema alba, briose cu branza mascarpone si umplutura si clatite cu faina de cocos si branza mascarpone.

Clatitele negre cu crema alba sunt foarte usor de facut. Se face un aluat de clatite in care se adauga o lingura de cacao sau pudra de roscove. Astfel, clatitele se innegresc. Crema alba am facut-o din 2 linguri de branza mascarpone, o lingura de miere de albine si o lingurita de ulei de cocos, pe care le-am amestecat bine. Am uns clatitele negre cu crema alba, le-am taiat frumos si … abia am reusit sa gust una…

clatita 2

Apoi, am facut niste briose cu branza mascarpone, dupa reteta de aici. Le-am dat un plus de savoare cu o lingurita de gem pusa in centrul fiecarei briose. Nici ele nu au rezistat prea mult…

Al treilea desert cu branza mascarpone a fost tot despre clatite, de data asta clatite americane. Cum le fac eu? Un ou, putina vanilie, o cana de faina (1/2 faina de cocos, 1/2 faina alba de grau), un varf de lingurita de praf de copt, o cana de lapte (eventual de cocos) si o lingurita de ulei de cocos. De data asta am adaugat si doua linguri de branza mascarpone. Totul se amesteca foarte bine si se coc pe plita, in tigaie. Fara ulei, unt sau alte grasimi. Noi le-am servit cu lapte de cocos, cu miere si cu fructe. Minunate!

Asadar, branza mascarpone nu trebuie sa va lipseasca din frigider. Se poate folosi in diverse combinatii, este placuta la gust si iubita de copii datorita gustului usor dulceag.

Voi ce mai gatiti cu mascarpone?

De pe la targuri…

Cred ca nu exista in Romania oras in care sa nu se organizeze ceva targuri cu produse alimentare. Macar o data pe an… Normal ca si in Constanta se intampla. Destul de des… poate prea des uneori, la ce focar de infectie mi se pare ca este acolo uneori…

Oamenii au devenit tot mai constienti de necesitatea unei alimentatii cat mai sanatoase, cat mai curate si cauta in disperare astfel de alimente. Si, de cele mai multe ori, cred ca le gasesc la astfel de targuri. Insa, tot de cele mai multe ori, se insala…

Merg la multe targuri din zona cu dorinta de a identifica si a cumpara alimente traditionale, fara prea multe adaosuri chimice, mai gustoase si mai proaspete. Insa gasesc la fel de des alimente tinute in caldura sau in frig, direct pe taraba, fara o minima protectie. Nu inteleg de ce DSV-ul, OPC-ul si alte organe abilitate nu se sesizeaza sa opreasca astfel de evenimente.

Stiu ca o vitrina frigorifica e scumpa, insa mi se pare mai scump sa tratezi mii de oameni de enterocolite si alte boli transmise pe aceasta cale. Nu este ok ca toti cei care trec pe langa taraba cu alimente sa respire, sa tuseasca, sa puna mana sau sa miroasa alimentele expuse. Si, pastrarea alimentelor la vedere, exact la astfel de gesturi te imbie.

La ultimul targ din Constanta nu stiam ce miros e mai puternic: cel de branza (maturata sau nu), de preparate din carne, de pastrama de berbecut sau de alcool… Toate zaceau pe tarabe, neprotejate in mare parte, bazaite de muste si inconjurate de oameni (purtatori de virusuri si bacterii… si nu numai…). Mi-a fost greu sa ma apropii de ceva… Pentru ca nu mi s-au parut curate. Si nu, nu sunt obsedata de curatenie, nu sunt ipohondra, doar ma protejez de o expunere ne-normala.

Mai mult, sunt foarte multe produse (in special cele de carne, insa nu doar ele) ca prezentate ca fiind traditionale iar ele sunt pline de adaosuri chimice. Ca doar bunica/mama tinea in camara niste borcane cu polifosfati, ceva acid citric si poate si niste glutamat monosodic si cand facea carnatii, pac!, baga si un pumn de saruri de-astea. La sfarsit punea si un praf de azotit, sa iasa culoarea frumoasa… Nu?

Imi amintesc foarte bine cum facea bunica branza de capra si, in afara de lapte si cheag (facut de ea din stomacul unui miel/ied) nu punea nimic. Si facea si urda din zerul ramas fara sa ii dea vreun praf de saruri, sa se-nchege… Rareori am auzit de producatori de branza care sa nu foloseasca cheag praf. Spre deloc… Astea nu mai sunt produse traditionale.

Realitatea e ca nici 1% din produsele alimentare prezentate la aceste targuri nu mai sunt traditionale. Sunt imitatii. M-as bucura sa fie cat mai apropiate de reteta originala (na, nu e un capat de lume ca nu se mai foloseste cheag natural), insa nici asta nu mai gasim… Mai citesc etichete de asa zise produse traditionale si raman muta cand observ cate saruri ajutatoare contin…

Apoi, un alt aspect sesizat de mine la astfel de targuri, este ca nici consumatorul nu se respecta, nu refuza calitatea slaba. Stiu, nu sunt bani sa cumparam calitate… Dar, din pacate sunt bani sa cumparam cantitate… Sa va dau un exemplu. Iubim vinul… Ala natural, bun, pe care doar un popor iubitor de vin il poate crea. Il iubim atat de mult incat vrem mult, cat mai mult, nu conteaza ca e ambalat in cel mai prost plastic cu putinta, ca pana acasa isi pierde mare parte din caracteristicile organoleptice… Tot ce conteaza e sa fie mult!

Mi se pare trist sa te stradui sa organizezi un astfel de festival, cu un mare impact asupra oamenilor, si sa accepti sa vina sa vanda oricine, oricum, in orice conditii. Eu una sunt dezamagita… Cer, oare, prea mult?

Educarea gustului…

Ma gandeam zilele trecute, ca tot a fost sarbatoare si prilej de mese imbelsugate, la mostenirea nostra, a romanilor, in privinta alimentatiei. Ma gandeam la ceea ce mancam in copilarie, in ograda bunicilor, la ceea ce mancam acasa, la oras, pana la Revolutie si apoi, cum s-au modificat mesele noastre dupa `89, cand au aparut fel si fel de alimente pe piata. Un mare hop in alimentatia noastra, ca familie, a fost atunci cand s-a nascut baiatul cel mare. A fost ca o trezire.

Imi amintesc cu drag mancarea din copilarie, gatita cu mare dragoste de bunica, cu produse din ograda. Am crescut cu lapte si branza de capra, cu rosii din gradina, fructe direct din copaci, pepeni gustosi si zemosi, zahar pe paine si gogosi. Mancam slanina si untul goale, smantaneam ulcica cu lapte pus la prins si puneam zahar in mamaliga. Ce bun era terciul! Si colarezii… amestec de faina cu lapte, cocoloase cu zahar.

Apoi, dupa Revolutie, cand au inceput sa apara toate acele preparate, semipreparate, delikatul si conservele, fructele de import si rosiile coapte tot timpul anului, si alimentatia noastra a avut de suferit. Curiozitatea, dependenta data de anumiti compusi, placerea de a incerca de toate au dus la o ingrasare constata a populatiei. McDonalds, KFC si alte fast-food-uri ne faceau zilele mai usoare si burtile mai pline. Si inca eu nu am fost fan ale lor! Schimbarea stilului de viata a avut un rol major, de asemenea. Au aparut calculatoarele, nu mai mergeam la cules de tutun sau struguri, stateam in fata calculatorului si faceam proiecte. Nu mai desenam pe hartie de calc stand in picioare langa masa, ci in autocad.

Cand s-a nascut primul copil mi-am dat seama ca asa nu putem continua. Si tot atunci am realizat ca exemplul nostru, al parintilor, este crucial in adoptarea unui stil de viata cat mai sanatos. Sanatos dupa criteriile noastre, bineinteles!

Atunci am decis sa nu mai cumparam bauturi racoritoare. Rareori sunt astfel de bauturi la noi in casa. Nici macar pentru musafiri nu mai luam. Apoi, pentru a fi mai usor pentru mine, si mai sanatos pentru copil, inca de la inceput am gatit la cuptor, fara sare si fara zahar. Sau, ma rog, in cazul dulciurilor, puneam cat mai putin zahar sau inlocuitori (fructe dulci). Nici micile gustari nu-si mai gasesc locul pe la noi prin casa. Avem inghetata si ciocolata pentru atunci cand chiar ne dorim sa ne rasfatam. Insa cand ne e pofta de `ceva bun` ne indreptam spre cosul cu fructe.

Si uite asa, si baietii au inceput sa consume fructe multe, sa le considere desertul ideal. Si nu, nu le cer stoarse. Sau, daca le cer, stiu ca sunt mai sanatoase intregi, asa ca se multumesc cu ele curatate si taiate frumos.

Bineinteles ca uneori mergem la cofetarie sa mancam o prajitura. Da, chiar din aceea cu zahar. Se intampla destul de rar si incercam sa alegem dulciuri cat mai bine facute, fara prea multe prafuri. Si cu cat mai putin zahar. Si, bineinteles ca uneori cumparam crenvursti. Ii cautam cu atentie pe cei care sunt facuti doar din carne, slanina si condimente si ii savuram cu placere din cand in cand. Pentru ca o alimentatie sanatoasa inseamna o alimentatie variata si moderata.

Ceea ce am observat in ultima vreme, atunci cand mancam in deplasare, este ca preferam mancarurile mai putin sarate, mai putin dulci si cu gust cat mai curat. Si eu, si baietii, ne simtim mai bine cand consumam alimente `curate`, fara glutamat, fara potentiatori de aroma, fara sare sau zahar in exces. Si ne plac astfel de alimente. Acum 5-6 ani, daca primeam o mancare fara celebrul delikat, cu mai putina sare sau nu foarte dulce cu siguranta o treceam pe lista `neagra`. Acum e invers.

Ne-am educat gustul, ne-am educat creierul sa primeasca si sa savureze alimente cat mai `curate` si, ce e mai important, cei mici au invatat direct sa se bucure de astfel de alimente. Alegerile lor sunt in aceasta directie. Refuza categoric orice mancare care contine delikat in cantitate detectabila, orice mancare mult prea procesata, prajita cu ulei refolosit, prea dulce sau prea sarata. Eu ma bucur si am convingerea ca in viitor vor face alegeri sanatoase in privinta alimentatiei.

Educatia in alimentatiei incepe acasa si cel mai bun exemplu pentru un copil este parintele sau. Asadar, nu va speriati atunci cand copilul pare sa nu manance nimic, nu e nevoie sa apelati la alimentele nesanatoase doar pentru a fi siguri ca mananca si cel mic ceva. Ramaneti exemplu, evitati extremele si mancati sanatos in continuare. Cu siguranta lucrurile se vor schimba.

 

Ce inseamna o alimentatie sanatoasa?

Este destul de dificil de definit conceptul de alimentatie sanatoasa, ceea ce e sanatos pentru cineva poate fi daunator pentru altcineva. Alimentatia sanatoasa trebuie sa tina cont de multi factori, printre care varsta, sexul, tipul de activitate, starea de sanatate si particularitatile fiecarei persoane. Insa exista recomandari pe grupe de varsta, sex si tipuri de activitati.

In principiu, o alimentatie sanatoasa va asigura nutrientii de care are nevoie organismul uman: proteine, glucide, lipide, vitamine, minerale. Necesarul din fiecare este diferit, asa cum spuneam mai sus. Nu trebuie uitate nici apa, exercitiul fizic si starea de bine generala (acel well-being despre care vorbeste toata lumea) .

In ultima vreme se vorbeste tot mai mult despre stres, despre cumm sa capatam acea stare de bine, stare fara stres. S-a constatat ca de multe ori stresul sta la baza declansarii si evolutiei unor boli. Medicii, de multe ori, la consult, mentioneaza si acest aspect, care ne insoteste zi de zi, stresul.

Stresul a pus stapanire si in alimentatie, este uneori cauza unei alimentatii defectuoase, alteori baza unei alimentatii sanatoase.

Ce am putea face pentru a ne alimenta corespunzator? Pai, am putea avea grija ca ceea ce mancam sa ne priasca, sa nu mancam alimente care ne-ar putea face rau sau care nu aduc nici un beneficiu organismului nostru, am putea fi atenti la cerintele organismului (am cam uitat sa mancam ce ne cere organismul, acum mancam tot mai mult ce ne ofera piata – ce credem ca avem nevoie, informandu-ne din reclame), sa facem miscare, sa bem apa si sa limitam stresul.

Cum sa limitam stresul? Eu ma gandesc la cateva tehnici, si pe unele dintre ele le aplic cu succes: sportul, miscarea, rasul, mindfulness, yoga, muzica, mersul la psiholog, inconjurarea de oameni frumosi, care merita…  Sunt convinsa ca mai sunt si alte tehnici, si sunt curioasa sa aflu cum va relaxati voi, cum alungati stresul de peste zi si lasati loc starii de bine…

 

 

Despre nutritie, nutritionisti si alimentatie…

Pentru ca in ultimul timp au aparut multi nutritionisti, se vorbeste mult despre alimentatie sanatoasa am decis sa incep seria postarilor cu aspecte legate de definirea acestor termeni.

Nutritia reprezinta, conform DEX, totalitatea proceselor fiziologice prin care organismele isi procura hrana necesara cresterii si dezvoltarii, obtinerii energiei pentru desfasurarea proceselor vitale, refacerii tesuturilor etc. Este sinonim cu hranire, alimentare.

Datorita numarului tot mai mare de bolnavi din ultima vreme si deoarece alimentatia are un rol important in prevenirea si mentinerea sub control a unor anumite boli, se vorbeste tot mai des de alimentatie sanatoasa.

Ce este o alimentatie sanatoasa? La modul cel mai simplu, alimentatia sanatoasa reprezinta hrana adecvata fiecarui organism, care sa contina principalii nutrienti de care acesta are nevoie, in cantitatile necesare. Acest lucru este diferit pentru fiecare organism in parte. Un copil va avea nevoi nutritive diferite de un adult, la fel un sportiv fata de un lucrator la birou.

Cine ne poate invata ce sa mancam? Daca nu avem o situatie speciala (sportiv, anumite boli), putem invata si singuri. In ziua de azi informatia este la indemana tuturor, e nevoie de rabdare si discernamant pentru a putea selecta informatia corecta. Site-ul OMS (Organizatia Mondiala a Sanatatii) este una dintre cele mai sigure surse de informare, din punctul meu de vedere. Aici se gasesc informatiile de baza din domeniul sanatatii si alimentatiei.

Apoi, daca vrem ajutorul unui specialist, putem apela la un medic nutritionist sau la un tehnician nutritionist. Care e diferenta intre cei doi? Simplu! Medicul nutritionist are facultatea de medicina, cu specializare in nutritie, boli de nutritie. Are mijloacele si studiile necesare pentru a trata anumite boli de nutritie si informatii complexe in domeniul alimentatiei. Sau ar trebui…

Tehnicianul in nutritie poate fi orice persoana, cu studii medii, care face un curs specific aprobat de Ministerul educatiei. E drept, nu ai nevoie de multe studii pentru a calcula numarul de calorii de la o masa, insa problemele de alimentatie cu care ne confruntam in zilele noastre, au nevoie de specialisti pe masura. Si, din pacate, intr-un curs de cateva saptamani, un tehnician nu va putea absorbi informatia necesara intelegerii complete a fiziologiei, chimiei, biochimiei si fizicii digestiei.

Pentru ca piata suplimentelor nutritive a luat amploare si in Romania, pentru ca nu cunoastem inca in detaliu toate fenomenele (anatomice, fiziologice, biochimice etc.) din sfera alimentatiei, unii nutritionisti (medici sau tehnicieni) deviaza de la normele recomandate de OMS, sustin teorii nefondate stiintific cu scopul castigului imediat. Asa se intampla, de exemplu, cu sustinatorii raw-veganului sau a apei Kangen. La nivel stiintific nu sunt demonstrate efectele benefice promovate un un anumit tip de alimentatie de aceea se recomanda o alimentatie cat mai variata si echilibrata pentru a acoperi toate nevoile unui organism.

Asadar, atentie la alimentatie, sa fie cat mai diversa si echilibrata, atentie la specialistii la care apelati in acest sens, atentie la cazurile speciale!