Sucurile si sanatatea…

Bauturile racoritoare au aparut in secolul al 17-lea, in America, ca alternativa la bauturile alcoolice. S-a dorit crearea unei bauturi care sa inlocuiasca, macar partial, alcoolul. Si prima bautura racoritoare imbuteliata a fost o limonada obtinuta din suc de lamaie, apa si miere. Industria a luat avant si s-au facut tot mai multe combinatii, ajungand la oferta pe care o gasim astazi in magazine.

Sa facem distinctia intre suc si bautura racoritoare. Sucul este lichidul obtinut prin stoarcerea fructului sau legumei. Bautura racoritoare este obtinuta din suc, apa si alte adaosuri. In zilele noastre rareori mai gasim suc in bauturile racoritoare… Din considerente economice, datorita cererii foarte mari, bauturile racoritoare si sucurile s-au transformat de-a lungul timpului. De cele mai multe ori, astazi consumam amestec de apa cu concentrate, coloranti, aromatizanti, zahar etc. in loc de bauturi racoritoare si sucuri obtinute din fructe slabe calitativ, pasteurizate sau care au suferit transformari diverse.

Toata lumea se intreaba daca sa consume aceste sucuri sau bauturi racoritoare, daca sa le ofere copiilor, cum, cat etc.? Ca si in cazul altor alimente, consumul de suc este contestat de diversi oameni, altii neglijeaza acest aspect. Si sucul si bauturile racoritoare reprezinta subiectul unor cercetari in intreaga lume si, din pacate, rezultatele nu sunt deloc favorabile consumului.

Bauturile racoritoare sunt controversate datorita continutului mare de zahar adaugat care, conform ultimelor cercetari, pare destul de nociv omului, mai mult sedentar, de azi. Si, bineinteles, si copiilor. Zaharul in exces in alimentatie poate conduce la diferite probleme de sanatate, de la carii, la obezitate si stari depresive. Se pare ca acesta a fost subiectul unor cercetari destul de ample, in care s-a urmarit o corelatie intre consumul de bauturi racoritoare si incercarile de suicid la peste 100000 de adolescenti. Si, da, pare a exista o legatura intre cele doua. Starea depresiva a fost asociata in ultima vreme cu un consum ridicat de zahar si au aparut tot mai multe studii pe aceasta tema.

Insa bauturile racoritoare nu sunt daunatoare numai datorita zaharului continut. Ele se obtin din ce in ce mai rar din suc, si din ce in ce mai des din concentrate, aromatizanti, coloranti etc. Chiar daca sunt naturali, acesti compusi nu vor aduce niciodata in organism aceleasi beneficii ca in consumul produselor din care se obtin. Mai mult, bauturile racoritoare nu potolesc setea. Dimpotriva, ele ne fac si mai multa sete si tindem sa consumam si mai multe astfel de bauturi. Plus zaharul care da dependenta de dulce.

Ok, o sa ziceti ca exista pe piata sucuri naturale, obtinute prin presarea fructelor. Si in sucuri, zaharul din fructe este mai concentrat. Ca pulpa este aruncata dupa ce e bine stoarsa. Plus ca, uneori, de cele mai multe ori, aceste sucuri sunt tratate termic. Asadar, constituentii pot fi modificati prin actiunea temperaturii. Mai ales vitamina C. Si inca un considerent pentru care nu incurajez consumul de sucuri: puterea obisnuintei. Copilul va percepe ca este ok sa bei suc cand ti-e sete. Nu va sti intotdeauna sa faca diferenta intre un suc bun si unul mai putin bun. Si va consuma suc in loc de apa.

Pe de alta parte, nu zic ca un copil sau un adult nu ar trebui sa cunoasca gustul sucului. Cred ca e important sa nu cadem dintr-o extrema in alta. Nu ar trebui, din punctul meu de vedere, sa interzicem copilului orice contact cu sucurile sau cu persoanele ce i le ofera. Cred cu tarie ca undeva trebuie pastrat un echilibru. Nu am nimic impotriva daca ai mei copii beau la o petrecere un suc. Sau daca, din cand in cand, isi fac o limonada. Mai ales cand stiu ca dupa limonada ies la joaca, consuma repede zaharul ingerat. Important este ca acasa nu ne vad consumand sucuri sau bauturi racoritoare, am incurajat consumul de fructe si legume proaspete, am permis si am explicat de fiecare data un consum moderat de sucuri. Si nici nu se simt marginalizati, nici nu abuzeaza de suc.

Voi cat de des beti suc?

Siiiii…. START!

Dupa cum spuneam, incepem un nou concept de joaca si invatare la Team Playground. Aducem voie buna, idei multe, concepte noi menite sa ii ajute pe copii sa isi formeze o idee despre ceea ce inseamna un stil de viata sanatos, invatare continua… Si pe adulti, bineinteles. Pentru ca nu exista un moment potrivit de a te lasa de invatat…

Invatam continuu, ne educam si auto-educam… Si toate pentru a avea o viata mai buna, pentru a fi fericiti… Nu?

La Team Playground dam startul pentru ateliere. Sambata, 14 septembrie, va invitam sa ne vizitati, sa participati la ateliere si sa ne spuneti parerea voastra. Si apoi, va asteptam la joaca si invatare… Sau doar joaca, avem noi grija sa plecati cu cateva intrebari de acolo…

Gasiti aici: ateliere – prezentare o prezentare succinta a atelierelor noastre, a ceea ce ne-am propus sa aducem in Constanta. Si aici un formular pentru a va inscrie la unul din atelierele de sambata. Sau la mai multe… Daca doar vreti sa ne cunoastem, suntem prezenti sambata, toata ziua, pe Strada Rascoalei nr. 29. Ne gasiti usor, urmariti afisul verde si brandul Nutrilicios. Avem fructe si cafea. Speram sa ne ajute si vremea sa va putem oferi si o bucatica din aerul racoros de toamna din curtea noastra.

Atelierele de sambata sunt demonstrative si sunt gratuite. In curand vom actualiza pagina cu descrierea fiecarui atelier. Avem in plan si proiectarea unor ateliere noi, asa ca ne-ar ajuta enorm parerea voastra sincera.

Asadar, cine vine? Mainile sus!

Despre alaptare…

“We observe them (n.r. breastfeeding mothers which feed children older than two years old) with admiration and attribute to them the merit of the unperturbed character of these children who are not difficult and do not present the problems ours do. The secret wholly lies in two words: milk and love.“

Maria Montessori, The formation of man

Cu pachetelul la scoala sau gradinita…

Una din marile mele probleme este cea a pachetelului de la gradinita, si, ulterior, la scoala. Vestea ca baietii trebuie sa manance acasa micul dejun sau sa isi ia pachet de acasa nu mi-a picat prea bine, recunosc. Imi era usor sa nu am aceasta grija dimineata.

Insa, cu timpul, lucrurile s-au reglat de la sine. Baietii ma ajuta uneori la pregatirea micului dejun, sunt mai constienti de ceea ce servesc dimineata, s-a format o rutina care ne face diminetile mai usoare.

Marile probleme (identificate de mine) ale parintilor care isi trimit copiii cu pachetel la gradinita sau la scoala sunt:

  1. ce le pun la pachet?
  2. daca vad la ceilalti ceva si li se face pofta?
  3. sa imparta sau nu cu ceilalti?
  4. daca ceilalti au mancaruri nesanatoase si eu il trimit cu fructe nu va invata sa manance nesanatos?

Ce contine pachetelul de scoala/gradinita este o mare problema pentru toti parintii care doresc sa le ofere copiilor un start bun in alimentatie. Noi avem de ales intre oua (fierte sau omleta asezata direct pe paine), humus, salata de vinete, legume proaspete taiate frumos (castraveti, morcov, ardei gras etc.), cereale cu lapte (pun cerealele separat si iau lapte vegetal in cutii mici, de 250 ml), clatite (de multe ori de asezonez cu fructe, nu cu miere sau dulceata), briose (preferatele lor sunt cele cu mar si morcov), biscuiti (oferta este diversa, de la biscuiti simpli, cu iaurt, la piscoturi pentru sampanie – toti facuti in casa), turtite marocane, fructe proaspete si nuci (nuca, alune fara sare, migdale, nuci de macadamia etc.). De cele mai multe ori pregatim impreuna compozitia de seara (atunci cand facem clatite, briose sau biscuiti) si dimineata doar le coacem. Avem norocul ca baietii sunt matinali si avem timp sa coacem dimineata.

Problema de gestionare a alimentatiei sanatoase, a sentimentelor copiilor atunci cand vad ce mananca ceilalti, de a imparti cu ceilalti pachetul si de a alege sa consume alimente nesanatoase sta in puterea noastra, a adultilor, de a le transmite obiceiuri sanatoase de alimentatie, de a-i invata despre relatia cu mancarea si cu ceilalti.

Mie personal nu imi este teama ca baietii vor alege alimente nesanatoase pentru ca vad la ceilalti. Eu stiu ca acasa mananca sanatos, ca incerc sa le construiesc o relatie frumoasa cu mancarea si, din ce observ pana acum, am si reusit. Si nici nu mi se pare o problema prea mare daca, din cand in cand, gusta alimente nesanatoase oferite de altii. Cred ca educatia in alimentatie se construieste acasa si, chiar daca la un moment dat accepta o ciocolata oferita de cineva seara, la bazin, atunci cand vor creste nu se vor rasfata cu dulciuri in fiecare seara. Pentru ca acasa au invatat cand sa consume ciocolata si ce cantitate este ok pentru ei.

Bineinteles ca si pe mine ma deranjeaza cand strainii le ofera copiilor dulciuri si alte bazaconii, uneori neambalate sau cu mainile murdare. Insa de fiecare data le explic de ce nu e ok ce au facut ceilalti, ce ar trebui noi sa facem, ce e sanatos si ce nu. De multe ori ma asculta, alteori isi vad de treaba lor. Exact cum ar trebui sa se intample.

Am auizt si parinti revoltati ca unii copii vin cu fructe scumpe la scoala si ei nu isi permit. Si aici sunt convinsa ca nu e chiar asa. De exemplu, prefer sa le iau copiilor capsuni, chiar daca sunt 25 lei/kg decat sa le iau o punga de chipsuri. Nu iau 1 kg de capsuni, iau de 5 lei. Si ies mai ieftin decat cu punga de chipsuri (cred, ca nu am mai luat de mult o punga de chipsuri). Apoi, copiii sunt liberi sa imparta daca doresc. Si daca si ceilalti au voie sa consume ceea ce au ei.

Voi cum stati cu pachetelul la scoala/gradinita?

Despre simturi si mancare…

In ultima vreme am observat ca tot mai multi oameni (inclusiv eu) tind sa manance mai sarat, mai picant, mai dulce etc. Ne plac tot mai mult combinatiile complicate de alimente, si tot mai putin alimentele putin preparate si putin condimentate. Si ma gandeam ce a determinat aceasta schimbare?

In ultima vreme alimentele au devenit tot mai sarate, mai dulci, mai acre, toate aceste modificari avand ca scop in principal pastrarea prospetimii sau mascarea unor defecte. Sarea, zaharul, otetul etc. au ca efect prelungirea termenului de valabilitate al alimentelor. Mai mult, mersul la restaurant a devenit tot mai accesibil, si acolo, la restaurant, se adauga sare/zahar/condimente in exces pentru a corecta gustul si aroma unor alimente.

Si uite asa, fara sa ne dam seama, alegem mancaruri din ce in ce mai condimentate, doar pentru ca papilele noastre gustative s-au obisnuit cu gustul puternic.

Ce e de facut?

Cand am observat ca puneam tot mai multa sare in mancare, ca vreau din ce in ce mai mult dulce, ca mai adaugam si condimente si delikat si tot nu mi se parea ca mancarea mea are destul gust, am schimbat radical modul in care pregatesc mancarea. Nu am mai prajit ceapa/usturoi inainte, ci le-am adaugat la fiert, odata cu celelalte legume, am gatit din ce in ce mai simplu, cu cat mai putine ingrediente, nu am mai folosit delikat deloc, am inlocuit zaharul alb cu zahar brun din cocos sau trestie, sau cu miere, si am folosit cantitati mai mici decat in reteta, am gatit mai mult la cuptor sau fiert, rareori (spre deloc) prajit. E drept ca aceasta schimbare a venit odata cu inceperea diversificarii copilului cel mare, nu voiam sa ii dau mancare atat de condimentata cum mancam noi. Si nici nu aveam timp sa gatesc separat pentru noi si pentru el.

Ce am observat? La inceput mancam mai putin si mai fara tragere de inima… Na~ Mancarea nu mai avea acelasi gust, parca nu avea gust deloc… Usor, usor (in cateva saptamani) a inceput sa ne placa sa simtim gustul original al alimentelor. Si am continuat sa gatesc astfel.

Acum e minunat! Gatesc simplu, fara prea multe condimente, fara zahar, sau cu foarte putin zahar, fara delikat. Si chiar ne place mancarea. Chiar si copiii mananca cu placere carne pe gratar cu broccoli sau fasole verde fiarta si asezonata cu putin ustoroi si ulei de avocado. Si un strop de sare. E drept ca atunci cand mancam la restaurant bem multa apa, nefiind obisnuiti cu gustul atat de sarat al alimentelor, insa mergem destul de rar ca sa conteze.

Ne-a ajutat si faptul ca am incetat sa mai bem sucuri din comert, sa mancam dulciuri atat de multe (de fapt, doar eu am ramas cu pofta constanta de dulce in familie). Avem tot timpul fructe proaspete pe masa si apa rece in frigider.

Voi cat de condimentat mancati?

 

Cursuri de alimentatie pentru copii

Am observat, in cautarile mele, ca educatia pentru o alimentatie sanatoasa, pentru un stil de viata sanatos, este tot mai rara, uneori chiar inexistenta. Chiar daca tot mai multi parinti cauta sa se documenteze, sa gateasca alimente sanatoase pentru copii, de cele mai multe ori nu dau informatia mai departe catre cei mici. Sau o dau, insa intr-o forma neinteleasa de copii.

Si, pe de o parte, mi se pare normal sa se intample asa. Nici noi nu am avut aceste informatii din scoala sau din familie, si chiar daca acum stim ce alimente sunt sanatoase si care nu, ne este greu sa explicam copiilor, pe intelesul lor, acest lucru.

Mai mult, noi, ca parinti, nu stim sa folosim anumite produse in alimentatie, nu stim sa le gatim astfel incat sa le scoatem in valoare gustul si aroma deosebita si sa beneficiem maxim de nutrienti. De exemplu, brocoli. Nu stim cat ar trebui fiert, sa il facem mai moale, sau sa il lasam mai crocant? Sa il prajim sau sa il punem in cuptor? Cu ce il combinam sa fie dorit de copii?

Si exemplele pot continua….

Cum ii explici copilului ca zaharul nu e sanatos? Ca doar el nu vede efectul in timp al zaharului, el nu poate prevedea ca se va ingrasa, ca poate face diabet etc… Dar ciocolata? De ce uneori e buna si alteori e `cah`? O dieta sanatoasa poate include si ciocolata daca aceasta respecta cateva cerinte…

Cred cu tarie ca educatia pentru un stil de viata sanatos se face inca de la nastere. Chiar si pe perioada sarcinii… Insa la noi, in Romania lipseste. Sau e facuta sumar, rar, si de cele mai multe ori, doar in familie. Si nu e rau, insa e prea rar.

La nutrilicios m-am gandit sa aduc aceste informatii privind stilul de viata sanatos, alimentatia sanatoasa, sub forma unor ateliere pentru copii, create special pentru ei, explicate copiilor intr-o forma usor de inteles si insusit… Da, stiu, voi concura cu scoala si a ei `educatie pentru sanatate`, insa nu de asta mi-e frica…

Ce spuneti? Pare interesanta ideea mea? Ati duce copiii la astfel de ateliere? Ce v-ar opri?

Am nevoie de un feed-back…

Mierea de Manuka

Despre mierea de Manuka s-a tot discutat in ultima vreme, fiind produsul preferat de parinti pentru ridicarea imunitatii copiilor proaspat intrati in colectivitate. In afara de faptul ca nu ar trebui sa intervenim in vreun fel asupra imunitatii copiilor, mierea de Manuka si-a dovedit eficacitatea in multe afectiuni. Insa, chiar si asa, nu ar trebui sa ne facem singuri tratament, chiar daca e vorba despre un produs natural, ci la recomandarea unui medic si doar atunci cand e necesar.

Primele studii privind capacitatea mierii de albine de a inhiba microbi care provoaca diverse boli au parut pe la sfarsitul anilor 1800. In zilele noastre, datorita incidentei tot mai mari a microbilor rezistenti la antibiotice (ca de exemplu S. aureus rezistent la meticilina – MRSA), mierea si proprietatile acesteia au atras din nou atentia cercetatorilor.

Image result for free images Leptospermum scoparium

In practica clinica din zilele noastre, mierea de Manuka (miere produsa de albine melifere ce colecteaza nectarul florilor copacului de Manuka – Leptospermum scoparium) se foloseste in multe afectiuni, inclusiv in tratarea ranilor. Procedura este standardizata, miere este iradiata gamma inainte de a fi aplicata, si doar un medic specialist poate face acest tratament.

Cele mai multe studii privind efectul antimicrobial al mierii, respectiv al mierii de Manuka, au fost realizate in vitro. Adica in laborator. Exista si cateva studii care demonstreaza eficacitatea mierii de Manuka in vivo (adica pe organismele vii), insa nu atat de multe pe cat ne lasa vanzatorii sa credem.

Oricum, mierea de Manuka pare a avea efect antimicrobial, inhiband cresterea unor microorganisme (de la S. aureus, P. aeruginosa, E coli etc.), dar si activitate antivirala (virusul zonei zoster).

Proprietatile antimicrobiene ale mierii de Manuka sunt atribuite multiplelor componente ce o alcatuiesc, inclusiv concentratiei ridicate de zahar, pH-ului scazut, prezenta apei oxigenate, metilglioxalului (MGO), unor peptide antimicrobiene (defensin-1), polifenolilor etc.

Deoarece activitatea antimicrobiana a mierii de Manuka variaza nu numai cu tipul de miere ci si intre loturi, mierea de Manuka este deseori descrisa de un factor unic (UMF). UMF reprezinta masura puterii activitatii antibacteriene a mierii impotriva S. aureus si se calculeaza in functie de concentratia unei solutii fenolice care da aceeasi zona de inhibitie a cresterii intr-o difuzie radiala, cu a mierii testate. Singurul aspect contestat la acest test este faptul ca se masoara doar pentru S. aureus si nu si pentru alte microorganisme.

O alta masura a capacitatii antimicrobiene a mierii de Manuka este MGO (concentratia de metilglioxal). UMF si MGO sunt corelate. Aici puteti gasi un tabel de corespondenta intre cele doua unitati de masura.

Asadar, inainte de a folosi mierea de Manuka pentru tratamentul diverselor afectiuni, aveti grija sa va sfatuiti cu un medic si sa va documentati cu privire la schema de tratament. O fi ea un panaceu universal, insa, cu siguranta, nu poate vindeca orice boala si nu poate fi administrata `la ghici`.

 

 

 

Idei de mic dejun pentru copii

Deseori raman fara idei de mic dejun, desi am un sistem destul de bine pus la punct. Adica mi-am facut un plan de mese, insa deseori baietii nu mananca acasa micul dejun, ci la gradinita. Si acest lucru ma salveaza, trebuie sa recunosc.

Cand se trezesc cu foame mare, le pun la dispozitie fructe. Proaspete, variate, gustoase. De sezon. Insa atunci cand fructele nu sunt suficiente sau cand sunt in vacanta trebuie sa apelez la lista cu idei de mic dejun. Iata ce plan am eu:

Oua. Copiilor le este recomandat sa consume 2 oua pe saptamana, dupa cum am invatat eu la scoala. Asadar, doua zile pe saptamana (nu consecutive) le ofer oua. Fie fierte, impreuna cu legume proaspete (castraveti, ardei gras, rosii etc.), fie omleta coapta (fara ulei), fie briose (ou batut cu legume pus in forme de briose si tinut 15-20 de minute la cuptor). Uneori fac ou intreg copt in tigaie, iar ei sunt incantati sa manance galbenusul moale.

Cereale. Aleg intotdeauna cereale fara zahar si le combin cu lapte de capra sau cu lapte vegetal. Laptele de cocos este preferatul lor. Aleg un lapte vegetal fara zahar. Daca au nevoie de ceva dulce sau daca urmeaza sa avem o activitate fizica intensa in acea zi, adaug miere. De la fulgi de porumb la cereale din faina de castane, de quinoa sau chiar de grau, oferta este destul de variata in acest sens.

Clatite. Ai mei nu sunt fani mari ai clatitelor clasice, insa de cand le-am descoperit pe cele olandeze si pe cele americane, micul dejun a devenit mai usor… Clatitele olandeze se prepara din faina de hrisca in amestec cu faina de grau, lapte, ou si drojdie. Adaug diverse arome pentru un gust diferit: uneori folosesc vanilie, alteori scortisoara. Baietii le mananca goale sau cu miere. De cand au descoperit pelteaua bunicii, parca nu se mai satura de combinatie. Ca sa diversific, uneori pregatesc clatite `americane`. Adica fac o compozitie mai groasa de clatite din ou, faina amestec (migdale, cocos, grau, secara, hrisca si alte variante, in functie de ce am la indemana), lapte, vanilie si bicarbonat de sodiu. Le coc in tigaie fara ulei. Vreau sa incerc sa le coc si in cuptor, sa nu fiu nevoita sa mai stau langa ele. Le servesc cu  fructe proaspete, sirop de artar, miere sau peltea. Ai mei nu au descoperit inca bunatatea dulceturilor din camara. Insa avem inlocuitori.

Briose. Cand timpul imi permite si afara nu e vremea buna, ne apucam de facut briose. Diverse compozitii, diverse gusturi, intotdeauna au fost o varianta buna de mic dejun. Simple sau cu fructe, nu foarte dulci, pot fi reprezenta o varianta pentru micul dejun.

Biscuiti. Nu de mult am descoperit reteta de biscuiti americani. Se fac repede, se mentin proaspeti multa vreme si copiii ii adora. Fac mai mult aluat, il impart si il pastrez la frigider/congelator. Cand nu am idei de mic dejun, scot si bag la cuptor o tava. Intr-adevar ies foarte dulci, chiar si cand nu folosesc toata cantitatea de zahar din reteta si chiar daca folosesc zahar brun/de cocos. Insa in zilele aglomerate, cu multe activitati, sunt minunati. O varianta de biscuiti este reteta de turta dulce a Printesei urbane. O folosesc cu succes iar baietii adora sa modeleze aluatul.

Salate. Salata de vinete, humus,  pasta de dovlecei, paste din diferite alte fructe si legume, cum ar fi din avocado, sfecla rosie etc. Toate pot fi intinse pe paine sau lipii si sunt variante bune de mic dejun.

Unt. Unt intins pe paine, cu miere sau simplu, este varianta noastra de mic dejun in graba, cand nu este timp pentru pregatiri laborioase.

Preparate din carne, branzeturi. Le-am lasat la urma pentru ca apar destul de rar in meniul nostru. Preparatele din carne le pregatesc eu sau mama, si uneori le cumpar din magazine de produse bio/traditionale. Citesc cu atentie eticheta si cumpar doar ce contine carne si condimente. Fara alte prostii. Branzeturile le aleg pe acelasi principiu, caut produse `curate`, ce contin doar lapte si culturi lactice. Oferta este limitata, intr-adevar, insa exista.

Iaurt. Ca si la branzeturi, aleg iaurturile care contin doar lapte si culturi lactice. Aici oferta este mai variata. Gasesc iaurturi din lapte de vaca, de capra, de bivolita. Le combin cu fructe (cand erau baietii mai mici si acceptau aceasta combinatie), cu cereale sau cu seminte.

Iata lista mea de mic dejun variat si gustos. Sunt convinsa ca mai sunt variante sanatoase. Astept sa imi mai dati voi idei. Ce alte variante de mic dejun pentru copii mai serviti voi acasa?

Carti pentru copii (ne)mancaciosi

Unii copii iubesc mancarea inca de la inceput, altii se satura doar cu mirosul ei… Oricum ar fi, copiii pot fi incurajati tot timpul sa manance cat mai sanatos, pot invata sa iubeasca fructele si legumele. Azi am decis sa scriu despre cateva carti care ne pot ajuta in promovarea unei alimentatii cat mai sanatoase catre copii. Sunt carti pe care eu le-am folosit cu succes in acest scop in educatia copiilor mei.

Incep cu Buha si Owliver, eroii povestirilor de pe cd-urile In drum spre gradinita si scoala si, mai nou, ai cartii Familia Buhaescu. Toate se pot gasi aici. Copiii mei au invatat de la Buha si Owliver cand si cum sa bea apa, ce beneficii aduc legumele, cum se mananca supa si multe alte lucruri interesante. Si le-au invatat experimentand, ascultand, cantand impreuna cu aceste personaje. Tot din colectia Copilul verde recomand si cartile cu Fintifliusca (Pofta de povesti si Fintifliusca merge la scoala), la fel de utile in educatia pentru sanatate.

O alta carte draga noua, pe aceeasi tema a educatiei pentru nutritie sanatoasa, este Aventurile ramei Oli. Cei mici au inteles importanta ramelor in gradina, puterea fructelor si legumelor consumate in stare proaspata si au cerut mai multe carti cu rama Oli. De cand au citit despre aventurile ramei Oli au inceput sa protejeze ramele, sa le studieze intens si sa isi aminteasca rolul lor in natura.

Colectia cu Erus este foarte indragita de copilul meu cel mare. Cel mic este inca prea mic pentru a avea rabdare sa o asculte, insa cel mare nu m-a lasat sa ma ridic din pat pana nu am terminat cartea. Ambele volume: Erus si valea rabdarii si Erus si valea generozitatii. Cartile pun intr-o poveste uimitoare beneficiile fructelor, legumelor, mierii, iar copiii sunt fascinati de cata energie pot primi de la aceste alimente, cate pot face cand consuma alimente sanatoase si cat de bine cresc. Cartile vin si cu cateva cantecele in tema, cantece indragite pe loc de copii.

Sunt multe carti pe piata care pot ajuta copiii mai mari sau mai mici sa adopte un stil de viata sanatos. Pe masura ce imi mai amintesc, voi mai scrie pe aceasta tema. Pana atunci, nu uitati ca o alimentatie sanatoasa incepe in familie, asadar puterea exemplului este uimitoare!

 

 

 

 

 

Sucurile: da sau ba?

Nu exista petrecere, intalnire sau iesire fara ca celor mici sa nu li se ofere un suculet. Natural sau nu, carbogazos sau nu, sucul ar trebui sa se regaseasca cat mai rar in alimentatia copiilor, iar daca este posibil, deloc. Sa povestim si de ce:

Bauturile carbogazoase. Contin de regula multe chimicale, asa zisele E-uri, si mult zahar. Sunt bine pasteurizate si nu contin, de regula, nici o urma de nutrienti benefici organismului. In afara de senzatia placuta data de consumul de zahar, consumul acestor bauturi nu aduc nici un beneficiu organismului. Mai mult, datorita continutului mare de zahar, CO2 si aromatizanti/coloranti, irita mucoasele.

Sucurile fara acid. Zic unii ca sunt mai bune… Insa eu sunt de parere ca sunt la fel de nocive ca si cele carbogazoase. Lipseste doar CO2. In rest, au zahar, coloranti, aromatizanti, stabilizatori etc.

Sucurile naturale pasteurizate. Sunt produse din suc natural, proaspat stors (zic ei), uneori ceva adaosuri (printre care si zahar sau indulcitori) si pasteurizate. Adica mare parte din vitaminele din fructe care reusesc sa treaca in suc se vor inactiva sub actiunea caldurii. Mai ales vitamina C.

Sucurile naturale nepasteurizate. Nici ele nu sunt foarte sanatoase. Intr-adevar, sunt mai sanatoase ca celelalte, insa eu tot le evit. In primul rand, in ele se regaseste o mare parte din zaharurile din fruct. Asadar, sunt destul de concentrate in zahar, mai ales ca o buna parte din fruct (pulpa) se arunca. Apoi, multe vitamine (mai ales cele liposolubile) raman in pulpa. E bine totusi ca vitaminele care trec in suc, prin stoarcere, nu sunt inactivate de temperatura. Oricum, daca aveti de ales, alegeti intotdeauna si oferiti copilului fructul intreg si nu sucul.

O alta problema identificata de mine la copiii carora li se ofera sucuri este dependenta de acestea. Si aceasta este o problema la nivel mondial. Zaharul, concentrat in sucuri, fie ele naturale sau nu, pasteurizate sau nu, ajuta la intretinerea acestei dependente. Asadar, e bine sa evitam cat de mult putem sa oferim astfel de `bombe calorice` copiilor. Sigur ca lor le place gustul (cui nu-i place dulcele?), mai ales cand acest gust e intensificat de diverse arome mai mult sau mai putin naturale. Insa sucurile sunt concentrate, au gust si aroma intense si astfel, va fi tot mai greu sa convingi copilul sa manance fructul intreg (ale carui gust si aroma sunt mai diluate).

Cel mai greu mi s-a parut sa evit aceste bauturi dupa ce copiii au intrat in comunitate. La petreceri, la loc de joaca, oriunde mergem, copiii sunt invitati sa bea un suc. Nici nu mai conteaza de care. Am fost ferma atat cat am putut, pana am observat ca eram mintita (inclusiv de cei mici) ca nu consuma suc. Am facut un compromis. Ori de cate ori este posibil, inlocuiesc sucul cu limonada, care sa contina cat mai putina miere. Uneori reusesc sa ii conving sa consume apa in loc de suc.

Oricum, avem si un set de reguli cu privire la consumul de suc:

1. Nu consumam si nu cumparam suc acasa. Nici noi, adultii.

2. Cand e o ocazie speciala, inlocuim sucul cu limonada, cu cat mai putina miere sau cu apa.

3. La petrecerile organizate de noi, nu punem suc pe masa copiilor.

4. La petrecerile organizate de altii incercam sa ii convingem pe copiii nostri ca apa e o optiune mai buna. Daca nu reusim, asta e! Poate data viitoare avem noroc!

Consumam suc de fructe nepasteurizat extrem de rar, sa spun un pahar la cateva luni. Pentru ca nu vreau sa le induc copiilor ideea ca e interzis. Insa nici nu as vrea sa bea necontrolat si pe ascuns atunci cand dau de el pe la vreo petrecere. Asa ca ma relaxez si ii las sa bea cat isi doresc. Cand trece petrecerea si prind ocazia le mai povestesc de ce preferam apa si evitam sucul.

Ce am reusit sa obtin cu aceste reguli si povestile simple despre zahar si sucuri? Am reusit sa ii conving (foarte usor) ca nu avem nevoie de suc in dieta zilnica, ca este ok sa bem din cand in cand un pahar de suc, ca e bine sa alegem sucuri cat mai naturale (i-am invatat sa le identifice). Baietii consuma rareori suc, sunt convinsi relativ repede sa accepte alternativa mai sanatoasa si nu au facut pana acum tantrumuri legate de acest aspect.

Sper ca pe termen lung sa fie la fel de selectivi in alegerea si consumul de suc, mai ales ca noi, parintii, ne vom pastra obiceiul de a face alegeri cat mai sanatoase si a le oferi exemple cat mai bune… asa cum credem noi de cuviinta, fireste.