Mierea de Manuka

Despre mierea de Manuka s-a tot discutat in ultima vreme, fiind produsul preferat de parinti pentru ridicarea imunitatii copiilor proaspat intrati in colectivitate. In afara de faptul ca nu ar trebui sa intervenim in vreun fel asupra imunitatii copiilor, mierea de Manuka si-a dovedit eficacitatea in multe afectiuni. Insa, chiar si asa, nu ar trebui sa ne facem singuri tratament, chiar daca e vorba despre un produs natural, ci la recomandarea unui medic si doar atunci cand e necesar.

Primele studii privind capacitatea mierii de albine de a inhiba microbi care provoaca diverse boli au parut pe la sfarsitul anilor 1800. In zilele noastre, datorita incidentei tot mai mari a microbilor rezistenti la antibiotice (ca de exemplu S. aureus rezistent la meticilina – MRSA), mierea si proprietatile acesteia au atras din nou atentia cercetatorilor.

Image result for free images Leptospermum scoparium

In practica clinica din zilele noastre, mierea de Manuka (miere produsa de albine melifere ce colecteaza nectarul florilor copacului de Manuka – Leptospermum scoparium) se foloseste in multe afectiuni, inclusiv in tratarea ranilor. Procedura este standardizata, miere este iradiata gamma inainte de a fi aplicata, si doar un medic specialist poate face acest tratament.

Cele mai multe studii privind efectul antimicrobial al mierii, respectiv al mierii de Manuka, au fost realizate in vitro. Adica in laborator. Exista si cateva studii care demonstreaza eficacitatea mierii de Manuka in vivo (adica pe organismele vii), insa nu atat de multe pe cat ne lasa vanzatorii sa credem.

Oricum, mierea de Manuka pare a avea efect antimicrobial, inhiband cresterea unor microorganisme (de la S. aureus, P. aeruginosa, E coli etc.), dar si activitate antivirala (virusul zonei zoster).

Proprietatile antimicrobiene ale mierii de Manuka sunt atribuite multiplelor componente ce o alcatuiesc, inclusiv concentratiei ridicate de zahar, pH-ului scazut, prezenta apei oxigenate, metilglioxalului (MGO), unor peptide antimicrobiene (defensin-1), polifenolilor etc.

Deoarece activitatea antimicrobiana a mierii de Manuka variaza nu numai cu tipul de miere ci si intre loturi, mierea de Manuka este deseori descrisa de un factor unic (UMF). UMF reprezinta masura puterii activitatii antibacteriene a mierii impotriva S. aureus si se calculeaza in functie de concentratia unei solutii fenolice care da aceeasi zona de inhibitie a cresterii intr-o difuzie radiala, cu a mierii testate. Singurul aspect contestat la acest test este faptul ca se masoara doar pentru S. aureus si nu si pentru alte microorganisme.

O alta masura a capacitatii antimicrobiene a mierii de Manuka este MGO (concentratia de metilglioxal). UMF si MGO sunt corelate. Aici puteti gasi un tabel de corespondenta intre cele doua unitati de masura.

Asadar, inainte de a folosi mierea de Manuka pentru tratamentul diverselor afectiuni, aveti grija sa va sfatuiti cu un medic si sa va documentati cu privire la schema de tratament. O fi ea un panaceu universal, insa, cu siguranta, nu poate vindeca orice boala si nu poate fi administrata `la ghici`.

 

 

 

Cum alegem mancarea in vacanta?

E vremea vacantelor si rareori se intampla sa dorim sa gatim atunci cand mergem in concediu. Chiar si atunci cand mergem cu copiii… Servitul mesei la restaurant este o optiune faina pentru vacanta, astfel incat toti membrii familiei sa se bucure de zilele libere. Asadar, iata o lista cu regulile dupa care ma ghidez atunci cand suntem in vacanta:

  • Pentru copiii sub 2 ani prefer varianta `borcanaselor` cu mancare. Fie ca sunt facute acasa si bine sterilizate sau sunt cumparate din comert, ele reprezinta o varianta sigura pentru alimentatia copiilor mici. Nu uitati sa aveti tot timpul la voi apa si fructe proaspete, pe langa gustarile pe care le oferiti celui mic.
  • Aleg restaurantele curate, in care nu simt mirosuri dubioase atunci cand intru. Ma uit cu atentie in jur dupa gandaci, soareci sau alte vietuitoare…
  • Aleg restaurantele unde e aglomerat. De regula, atunci cand un restaurant are mancare buna, e plin. Mai mult, consumatori multi inseamna si rulaj mare de alimente, adica nu e timp sa expire alimentele in frigider.
  • Aleg din meniu ciorba zilei, aceea e de regula pregatita in ziua respectiva, nu se reporteaza.
  • Aleg mancaruri simple, care se pot pregati pe loc, cum sunt diverse fripturi cu cartofi prajiti, legume pe gratar, mamaliga. Piureul poate fi pregatit dinainte, iar laptele si untul (daca se folosesc) pot fi pericole. Orezul si cartofii taranesti pot fi, de asemenea, gatite din timp si reincalzite.
  • Nu aleg alimente care necesita preparare elaborata, care pot contine si ingrediente mai vechi, umpluturi etc. Fara sarmale, salata boeuf sau alte alimente similare la restaurant. Cel putin la restaurantele in care nu am mai mancat. Daca merg frecvent intr-un restaurant si de fiecare data totul a fost ok, ma incumet si la o sarma…
  • Nu fortez niciodata copiii sa manance. Nu stiu daca ati observat si voi, insa cei mici au un simt in plus cand vine vorba de mancare. Asta se observa cand copiii sunt mancaciosi de regula. Ai mei, de exemplu, simt foarte bine cand mancarea nu e chiar proaspata. Sau poate nu le e foame. Oricum ar fi, nu ii oblig sa manance. Daca refuza, le amintesc cand vom servi urmatoarea masa, care le sunt optiunile pana atunci (de regula fructe) si ii las in pace.
  • Daca ceva nu mi se pare in regula (gust schimbat al alimentelor, miros patrunzator etc.) refuz mancarea. Nu consum alimente care nu par in regula, proaspete.
  • Caut recomandari. Internetul e o sursa vasta de informatie si recenziile referitoare la restaurante si locuri de luat masa sunt peste tot. Apelez la ele ori de cate ori am ocazia.

O vacanta fara incidente alimentare va doresc!

Cum alegem pestele proaspat?

Azi am dat peste filmul acesta despre cum sa alegem pestele proaspat si mi-am dat seama ca nici eu nu stiam prea bine ce sa urmaresc atunci cand cumpar peste. Adica stiu cateva reguli de baza, cum ar fi sa simt cum miroase, sa fie lucios cu ochii limpezi. Insa sunt mult mai multe semne care ne indica prospetimea pestelui.

Eu, ce e drept, ma bazez si pe flerul copiilor de a refuza orice mancare care nu li se pare proaspata, insa mai dau si ei gres uneori, mai ales cand sunt infometati.

Asadar, sa recapitulam, semnele ca un peste este proaspat sunt:

  • ochii. Pestele proaspat are ochii stralucitori, limpezi, bombati, usor iesiti in afara, cu pupila neagra.
  • pielea. Pestele proaspat are pielea stralucitoare, solzii la fel. Este acoperit de un mucus transparent, fara miros. Solzii sunt curati, bine lipiti de piele.
  • este ferm. Pestele proaspat este ferm, coada ramane ferma atunci cand este tinut in pozitia de inot. Carnea ferma si elastica este un semn de prospetime. Cand apesi cu degetul nu trebuie sa ramana urme.
  • urechile. Pestele proaspat are urechile bine lipite de branhii, nu departate, iar branhiile sunt roz sau rosii, curate si umede.
  • cum se curata oasele. Oasele pestelui proaspat ies greu, sunt bine prinse pe carne. Pestele vechi se curata foarte usor de oase, nepreparat fiind.
  • sangele. Daca pestele cumparat pierde mult sange inseamna ca e proaspat.

Pestele este un aliment foarte perisabil, insa consumul lui aduce nenumarate beneficii organismului, de la calitatea proteinei continute pana la calitatea grasimilor furnizate. Se recomanda un consum de peste de minim 5 ori pe saptamana, insa Romania este codasa la consumul de peste, din pacate.

Asadar, consumati cat mai des peste si aveti grija atunci cand il alegeti.

Mierea si beneficiile ei…

Mierea este produsul obtinut prin prelucrarea si transformarea necaturului florilor de catre albine. Este un produs controversat, atat in nutritie cat si in medicina. In nutritie se pune deseori problema daca mierea e de post sau nu, daca e vegana sau nu. Unii accepta mierea in dietele vegane, pe cand altii o resping.

Mierea a fost folosita de mii de ani in medicina. Exista sute de remedii cu miere, in multe ramuri ale medicinei. Ba chiar a aparut si o ramura de terapie cu miere, apiterapia. Ce spun studiile?

Momentan cercetatorii studiaza beneficiile aduse de miere in diverse afectiuni. Cum nimic nu e sigur pe acest Pamant, nici mierea nu poate fi folosita `dupa ureche` in medicina.

Exista dovezi stiintifice care atesta proprietatile antioxidante si antibacteriene ale mierii de albine, in prevenirea tusei, in fertilitate si vindecarea ranilor. Cu toate acestea, folosirea mierii in medicina este controversata si nu este acceptata.

Caracteristicile de vindecare ale mierii se datoreaza in principal prezentei diferitilor metaboliti, cum ar fi acid folic, tiamina, biotina, niacina, tocoferoli, polifenoli, fitosteroli, pe langa enzime si co-enzime. Literatura de specialitate recunoaste proprietatile antioxidante, atibacteriene, antifungice, hepato-protective ale mierii.

Oricum ati decide sa folositi mierea de albine, este important sa stiti ca pentru a obtine efectele pozitive despre care vorbesc studiile, este necesar sa urmati un protocol special. De exemplu, pentru vindecarea ranilor cu ajutorul mierii, nu se aplica miere si se asteapta vindecarea, ci se evalueaza rana de catre un specialist si tot el urmeaza cativa pasi de curatare a ranii cu apa salina sterila si aplicare de miere.

Proprietatile antibacteriene ale mierii se refera la un numar mare de specii bacteriene (Escherichia coli, Enterococcus, Staphylococcus aureus, Pseudomonas, Klebsiella etc.) si este de 5-11 ori mai mare decat efectul antibacterian al solutiilor simple de zahar, demonstrandu-se astfel ca aceasta activitate antibacteriana a mierii nu se datoreaza numai efectului osmotic al zaharului.

Mai mult, exista limitari ale utilizarii mierii in diverse afectiuni, de aceea trebuie consultat un medic. De exemplu, principala problema a mierii este riscul de botulism, datorita prezentei sporilor de Clostridium botulinum in unele sortimente de miere. Acesta este si principalul motiv pentru care nu se recomanda mierea in alimentatia copiilor mai mici de un an.

Mierea se prezinta in mai multe sortimente, in functie de planta predominanta de la care s-a colectat nectarul. Proprietatile terapeutice ale mierii difera in functie de sortiment. Astfel, mierea de salcam este sedativa, atitusiva si bun cicatrizant, mierea de floarea-soarelui contine mai multa lecitina, imbunatatind functionarea creierului, mierea de mana este bogata in oligoelemente, mierea de conifere are proprietati laxative si diuretice, mierea de menta ajuta in problemele biliare si balonare, avand efect antispastic.

Mierea de Manuka, produsa in Australia si Noua Zeelanda, derivata dintr-un copac indigen (Leptospermum scoparium), are eficacitate superioara, dupa cum arata studiile. De asemenea, exista si alte tipuri de miere care si-au dovedit eficienta superioara in ameliorarea unor simptome si tratarea unor boli. Mierea Chilean provenita din arbustul Ulmo (Eucryphia cormen), mierea indiana (Khadikraft), respectiv mierea Tualang (Malayezia) sunt tipuri de miere care par a avea proprietati mai puternice decat mierea de Manuka sau alte tipuri de miere.

E foarte important de stiut si ca mierea este un produs foarte usor de falsificat. Siropurile de zahar invertit inlocuiesc de multe ori mierea de pe rafturile magazinelor. Asadar, atentie la eticheta. Aceasta falsificare este usor de decelat de catre specialisti, insa asta nu inseamna ca astfel de `miere` nu este prezenta in magazine. Declarand corect continutul produsului, este si legal de vandut. Cea mai greu de identificat din punctul meu de vedere este mierea provenita de la albine hranite iarna cu sirop de zahar. Aceea nu este o miere pura si acest obicei de hranire a albinelor peste iarna este foarte raspandit. Chiar daca mierea provenita de la aceste albine nu se vinde, acest mod de hranire are efecte defavorabile asupra calitatii mierii. Si fluidificarea mierii prin tratament termic, chiar daca nu se depaseste temperatura maxima admisa de lege, afecteaza calitatea si proprietatile terapeutice ale mierii de albine. Si, cu siguranta, mare parte din mierea existenta pe piata este tratata termic.

Daca nu esti specialist, este destul de dificil sa apreciezi daca o miere este sau nu naturala, nefalsificata. Mai ales daca nu ai acces la un laborator de analize fizico-chimice. Insa e bine de retinut ca mierea naturala, netratata, are proprietati senzoriale pronuntate pe care consumatorii de miere le simt, si cristalieaza dupa o perioada.

Voi ce fel de miere consumati?

 

Cum spalam fructele si legumele?

Cred ca nu sunt singura care se intreaba cum putem spala corect fructele si legumele, astfel incat sa nu mancam pesticide, ierbicide si alte `cide` in nestire. Mai ales ca unii producatori le folosesc cum doresc ei, fara a respecta instructiunile de utilizare si dozele sugerate.

Am gasit tot mai des ideea de a spala fructele si legumele cu apa cu bicarbonat. Sau cu apa cu otet. Sau alte combinatii, mai mult sau mai putin fericite… Si totusi cum ar fi bine sa spalam fructele si legumele proaspete?

Pesticidele si ierbicidele sunt folosite in diverse situatii (in agricultura, in casa/curte, in orase) cu scopul de a elimina diversi daunatori si purtatori de boli. Desi prezinta riscuri pe termen scurt (iritatii ale pielii, ochilor, dureri de cap, stari de voma) pana la impact cronic (cancer, astm, diabet), riscurile asociate acestora sunt greu de urmarit datorita influentei a mai multor factori (de exemplu perioada si durata expunerii, tipul pesticidului, etc.). Reziduurile de pesticide din fructe si legume sunt printre sursele primare de expunere prin dieta. Insa pesticidele si reziduurile lor se gasesc peste tot in jurul nostru: in apa, in aer, in mancare etc.

Cele mai multe pesticide din lume sunt pe baza de glifosat. Toxicitatea lor este dezbatuta si studiata intens pentru a se intelege modul lor de actiune. Unele pesticide (organofosforice) sunt solubile in apa, altele in solutii alcaline, altele in solutii acide. Sunt si pesticide insolubile in solutii apoase. Asadar, modul lor de indepartare de pe fructe si legume depinde de tipul pesticidului folosit in zona de cultivare.

Oricum, simpla spalare a fructelor si legumelor cu apa indeparteaza o buna parte din reziduurile de pesticide din acestea, reducand riscul de expunere. Dupa cum arata acest studiu, cu exceptia pesticidelor solubile in apa, majoritatea celorlalte pesticide ramane de regula pe coaja fructului si acestea pot fi eliminate prin curatarea fructului inainte de consum.

Apa oxidativa electrolizata (apa acida) reprezinta o forma de indepartare a unor pesticide din legume si fructe, dupa cum arata acest studiu. Un sfert de ora de tratament cu acest tip de apa poate indeparta o buna parte din reziduurile unor pesticide, fara a afecta calitatea produselor.

Tratamentul cu ozon poate fi un alt mod viabil de a scadea continutul unor pesticide din radacinoase, dupa cum se arata aici.  Chiar s-a creat o masina domestica ce poate fi folosita in acest scop . Insa nu toate pesticidele pot fi indepartate cu ozon, dupa cum se arata aici.

Spalarea fructelor in solutie cu clor (500 mg/l) poate conduce la o buna indepartare a lor, dupa cum arata acest studiu. Ramane apoi de rezolvat toxicitatea clorului…

Oricum ar fi, daca dorim fructe si legume fara resturi de pesticide si ierbicide trebuie sa ne luam gandul. Acestea sunt peste tot in jurul nostru. Nici fructele si legumele bio/organice nu sunt lipsite de astfel de compusi. E drept, cantitatile sunt mai mici decat in cele obisnuite.

Ideea e ca o simpla spalare cu apa si indepartarea cojii sunt suficiente pentru a scapa de mare parte din pesticidele din fructe si legume. Daca vrem mai mult, gasiti variante mai sus. Si nu uitati sa studiati cu atentie zona din care provin fructele si legumele, ce pesticide se folosesc in acea zona si apoi alegeti metoda potrivita de curatare, in functie de tipul pesticidelor, concentratia lor, solubilitatea lor etc. Succes!

 

 

Apa alcalina… da sau ba?

Tot mai des aud vorbindu-se de minunile apei alcaline. Ba chiar i se face publicitate si la TV! Si vad tot mai des afise cu beneficiile apei Kangen. Ce este apa alcalina si cum ne poate ajuta ea? Hai sa aflam!

pH-ul (potențialul de hidrogen) reprezintă logaritmul zecimal cu semn schimbat al concentrației ionilor de hidrogen dintr-o soluție, indicând caracterul acidic sau bazic al acesteia. pH-ul are valori de la 1 la 14: o solutie cu pH intre 1 si 6.99 este acida, o solutie cu pH = 7 este neutra si o solutie cu pH intre 7.01 si 14 este bazica.

pH-ul sucului gastric este intre 1 si 3.5, cu o medie de aproximativ 2.0. Exista o serie de alimente care au pH foarte scazut (sucul de lamaie 2.4, otetul 2.8), insa fiind acizi slabi, acestea nu pun probleme de sanatate atunci cand sunt consumate moderat.

Apa potabila trebuie sa aibe un pH intre 6.5 si 8.5, conform OMS.

pH-ul apei masoara echilibrul acido-bazic si, in majoritatea apelor naturale, este determinat de continutul apei in dioxid de carbon, saruri de bicarbonat si carbonat. Un continut mai mare in dioxid de carbon al apei va micsora pH-ul acesteia. Temperatura apei afecteaza, de asemenea, echilibrul acido-bazic, respectiv pH-ul.

Analitic, pH-ul apei se masoara cu un pH-metru prevazut cu un electrod de sticla, la o anumita temperatura.

pH-ul ca parametru singular nu este determinant in efectele adverse ale apei, mai ales ca, in apa, acizii si bazele sunt foarte diluate.

Este imposibil de stabilit o relatie clara intre sanatatea organismului uman si pH-ul apei de baut, deoarece pH-ul apei poate fi asociat cu modificari ale altor parametri ce determina calitatea apei, iar acizii si bazele din apa sunt de regula foarte slabe si foarte diluate. De aceea nu se considera a fi necesar sa se propuna un ghid de bune practici pentru valoarea pH-ului din apa potabila.

Pe aceasta idee/scapare se bazeaza si cei care produc si vand apa alcalina.

Pe de alta parte, tot OMS avertizeaza asupra problemelor de sanatate ce pot aparea atunci cand se foloseste apa prea acida sau prea bazica.

Expunerea la valori extreme de pH conduce la iritarea ochilor, pielii si mucoaselor. Iritarea ochilor si probleme ale pielii au fost observate la expunerea acestora la pH mai mare de 11. La persoanele mai sensibile pot aparea iritatii ale membranelor gastrointestinale. Expunerea la valori mici de pH poate avea efecte similare. Mai mult, deoarece pH-ul afecteaza gradul de coroziune a metalelor si eficienta dezinfectarii, acesta poate avea efect indirect asupra sanatatii.

Asadar, ultima moda in materie de apa potabila, cea a apei alcaline, poate produce mai mult rau decat beneficiile aduse/presupuse.

In comunitatea stiintifica internationala nu exista suficiente studii care sa demonstreze beneficiile consumului apei alcaline. Cu toate acestea, acest tip de apa a devenit tot mai popular, fiind promovat intens de `vanzatorii de vise`, care promit viata vesnica si sanatate curata la pahar.

Consumul apei alcaline naturale este in general considerat sigur. In general apele natural-alcaline au pH scazut, de maxim 8.5. Insa trebuie acordata o atentie deosebita consumului de apa alcalinizata artificial. Aceasta apa contine mai putine minerale decat apa potabila, minerale ce sunt necesare unui organism sanatos. Un studiu al OMS explica riscurile la care este supusa o persoana ce consuma apa demineralizata. Acestea se refera la efectele directe ale apei demineralizate asupra membranei intestinale, metabolismului si homeostazia mineralelor in organism, la lipsa calciului si magneziului din aceste ape, precum si a altor elemente esentiale si microelemente, la posibilitatea de a creste consumul de metale toxice.

Conform acestui studiu, se recomanda ca apa de baut sa contina:

  • Minim 10 mg/L magneziu; optim 20-30 mg Mg/L
  • Minim 20 mg/L calciu; optim 50 mg Ca/L (40-80)
  • Duritatea totala a apei 2-4 mmol/L.

Consumul indelungat de apa alcalina poate deregla pH-ul normal al organismului, conducand in final la o boala numita alcaloza metabolica, ce se manifesta prin stari de confuzie, greata, voma, tremuraturi ale mainilor, contractii musculare etc. Mai mult, organismul uman este realizat perfect si functioneaza optim in anumite conditii de pH. Consumul de apa alcalina duce la neutralizarea acidului gastric si stomacul va produce mai mult acid gastric pentru a compensa.

Exista si situatii cand consumul de apa alcalina poate aduce beneficii, e cazul celor care sufera de hiperaciditate. Insa in acest caz trebuie urmarita prescriptia medicului specialist.

Sa nu uitam ca anumite enzime functioneaza optim la anumite valori ale pH-ului. Modificarea pH-ului organismului poate conduce la grave disfunctionalitati.

Momentan nu sunt facute studii referitoare la beneficiile consumului de apa alcalina pentru prevenirea cancerului, pierderea greutatii, prevenirea bolilor cardiovasculare sau alte boli cu care se confrunta omenirea.

Asadar, consumul de apa alcalina este deocamdata o moda. O moda din care unii au de pierdut, altii de castigat. Voi de care parte a baricadei va aflati?