Month: May 2018

Mierea si beneficiile ei…

Mierea este produsul obtinut prin prelucrarea si transformarea necaturului florilor de catre albine. Este un produs controversat, atat in nutritie cat si in medicina. In nutritie se pune deseori problema daca mierea e de post sau nu, daca e vegana sau nu. Unii accepta mierea in dietele vegane, pe cand altii o resping.

Mierea a fost folosita de mii de ani in medicina. Exista sute de remedii cu miere, in multe ramuri ale medicinei. Ba chiar a aparut si o ramura de terapie cu miere, apiterapia. Ce spun studiile?

Momentan cercetatorii studiaza beneficiile aduse de miere in diverse afectiuni. Cum nimic nu e sigur pe acest Pamant, nici mierea nu poate fi folosita `dupa ureche` in medicina.

Exista dovezi stiintifice care atesta proprietatile antioxidante si antibacteriene ale mierii de albine, in prevenirea tusei, in fertilitate si vindecarea ranilor. Cu toate acestea, folosirea mierii in medicina este controversata si nu este acceptata.

Caracteristicile de vindecare ale mierii se datoreaza in principal prezentei diferitilor metaboliti, cum ar fi acid folic, tiamina, biotina, niacina, tocoferoli, polifenoli, fitosteroli, pe langa enzime si co-enzime. Literatura de specialitate recunoaste proprietatile antioxidante, atibacteriene, antifungice, hepato-protective ale mierii.

Oricum ati decide sa folositi mierea de albine, este important sa stiti ca pentru a obtine efectele pozitive despre care vorbesc studiile, este necesar sa urmati un protocol special. De exemplu, pentru vindecarea ranilor cu ajutorul mierii, nu se aplica miere si se asteapta vindecarea, ci se evalueaza rana de catre un specialist si tot el urmeaza cativa pasi de curatare a ranii cu apa salina sterila si aplicare de miere.

Proprietatile antibacteriene ale mierii se refera la un numar mare de specii bacteriene (Escherichia coli, Enterococcus, Staphylococcus aureus, Pseudomonas, Klebsiella etc.) si este de 5-11 ori mai mare decat efectul antibacterian al solutiilor simple de zahar, demonstrandu-se astfel ca aceasta activitate antibacteriana a mierii nu se datoreaza numai efectului osmotic al zaharului.

Mai mult, exista limitari ale utilizarii mierii in diverse afectiuni, de aceea trebuie consultat un medic. De exemplu, principala problema a mierii este riscul de botulism, datorita prezentei sporilor de Clostridium botulinum in unele sortimente de miere. Acesta este si principalul motiv pentru care nu se recomanda mierea in alimentatia copiilor mai mici de un an.

Mierea se prezinta in mai multe sortimente, in functie de planta predominanta de la care s-a colectat nectarul. Proprietatile terapeutice ale mierii difera in functie de sortiment. Astfel, mierea de salcam este sedativa, atitusiva si bun cicatrizant, mierea de floarea-soarelui contine mai multa lecitina, imbunatatind functionarea creierului, mierea de mana este bogata in oligoelemente, mierea de conifere are proprietati laxative si diuretice, mierea de menta ajuta in problemele biliare si balonare, avand efect antispastic.

Mierea de Manuka, produsa in Australia si Noua Zeelanda, derivata dintr-un copac indigen (Leptospermum scoparium), are eficacitate superioara, dupa cum arata studiile. De asemenea, exista si alte tipuri de miere care si-au dovedit eficienta superioara in ameliorarea unor simptome si tratarea unor boli. Mierea Chilean provenita din arbustul Ulmo (Eucryphia cormen), mierea indiana (Khadikraft), respectiv mierea Tualang (Malayezia) sunt tipuri de miere care par a avea proprietati mai puternice decat mierea de Manuka sau alte tipuri de miere.

E foarte important de stiut si ca mierea este un produs foarte usor de falsificat. Siropurile de zahar invertit inlocuiesc de multe ori mierea de pe rafturile magazinelor. Asadar, atentie la eticheta. Aceasta falsificare este usor de decelat de catre specialisti, insa asta nu inseamna ca astfel de `miere` nu este prezenta in magazine. Declarand corect continutul produsului, este si legal de vandut. Cea mai greu de identificat din punctul meu de vedere este mierea provenita de la albine hranite iarna cu sirop de zahar. Aceea nu este o miere pura si acest obicei de hranire a albinelor peste iarna este foarte raspandit. Chiar daca mierea provenita de la aceste albine nu se vinde, acest mod de hranire are efecte defavorabile asupra calitatii mierii. Si fluidificarea mierii prin tratament termic, chiar daca nu se depaseste temperatura maxima admisa de lege, afecteaza calitatea si proprietatile terapeutice ale mierii de albine. Si, cu siguranta, mare parte din mierea existenta pe piata este tratata termic.

Daca nu esti specialist, este destul de dificil sa apreciezi daca o miere este sau nu naturala, nefalsificata. Mai ales daca nu ai acces la un laborator de analize fizico-chimice. Insa e bine de retinut ca mierea naturala, netratata, are proprietati senzoriale pronuntate pe care consumatorii de miere le simt, si cristalieaza dupa o perioada.

Voi ce fel de miere consumati?

 

Sucurile: da sau ba?

Nu exista petrecere, intalnire sau iesire fara ca celor mici sa nu li se ofere un suculet. Natural sau nu, carbogazos sau nu, sucul ar trebui sa se regaseasca cat mai rar in alimentatia copiilor, iar daca este posibil, deloc. Sa povestim si de ce:

Bauturile carbogazoase. Contin de regula multe chimicale, asa zisele E-uri, si mult zahar. Sunt bine pasteurizate si nu contin, de regula, nici o urma de nutrienti benefici organismului. In afara de senzatia placuta data de consumul de zahar, consumul acestor bauturi nu aduc nici un beneficiu organismului. Mai mult, datorita continutului mare de zahar, CO2 si aromatizanti/coloranti, irita mucoasele.

Sucurile fara acid. Zic unii ca sunt mai bune… Insa eu sunt de parere ca sunt la fel de nocive ca si cele carbogazoase. Lipseste doar CO2. In rest, au zahar, coloranti, aromatizanti, stabilizatori etc.

Sucurile naturale pasteurizate. Sunt produse din suc natural, proaspat stors (zic ei), uneori ceva adaosuri (printre care si zahar sau indulcitori) si pasteurizate. Adica mare parte din vitaminele din fructe care reusesc sa treaca in suc se vor inactiva sub actiunea caldurii. Mai ales vitamina C.

Sucurile naturale nepasteurizate. Nici ele nu sunt foarte sanatoase. Intr-adevar, sunt mai sanatoase ca celelalte, insa eu tot le evit. In primul rand, in ele se regaseste o mare parte din zaharurile din fruct. Asadar, sunt destul de concentrate in zahar, mai ales ca o buna parte din fruct (pulpa) se arunca. Apoi, multe vitamine (mai ales cele liposolubile) raman in pulpa. E bine totusi ca vitaminele care trec in suc, prin stoarcere, nu sunt inactivate de temperatura. Oricum, daca aveti de ales, alegeti intotdeauna si oferiti copilului fructul intreg si nu sucul.

O alta problema identificata de mine la copiii carora li se ofera sucuri este dependenta de acestea. Si aceasta este o problema la nivel mondial. Zaharul, concentrat in sucuri, fie ele naturale sau nu, pasteurizate sau nu, ajuta la intretinerea acestei dependente. Asadar, e bine sa evitam cat de mult putem sa oferim astfel de `bombe calorice` copiilor. Sigur ca lor le place gustul (cui nu-i place dulcele?), mai ales cand acest gust e intensificat de diverse arome mai mult sau mai putin naturale. Insa sucurile sunt concentrate, au gust si aroma intense si astfel, va fi tot mai greu sa convingi copilul sa manance fructul intreg (ale carui gust si aroma sunt mai diluate).

Cel mai greu mi s-a parut sa evit aceste bauturi dupa ce copiii au intrat in comunitate. La petreceri, la loc de joaca, oriunde mergem, copiii sunt invitati sa bea un suc. Nici nu mai conteaza de care. Am fost ferma atat cat am putut, pana am observat ca eram mintita (inclusiv de cei mici) ca nu consuma suc. Am facut un compromis. Ori de cate ori este posibil, inlocuiesc sucul cu limonada, care sa contina cat mai putina miere. Uneori reusesc sa ii conving sa consume apa in loc de suc.

Oricum, avem si un set de reguli cu privire la consumul de suc:

1. Nu consumam si nu cumparam suc acasa. Nici noi, adultii.

2. Cand e o ocazie speciala, inlocuim sucul cu limonada, cu cat mai putina miere sau cu apa.

3. La petrecerile organizate de noi, nu punem suc pe masa copiilor.

4. La petrecerile organizate de altii incercam sa ii convingem pe copiii nostri ca apa e o optiune mai buna. Daca nu reusim, asta e! Poate data viitoare avem noroc!

Consumam suc de fructe nepasteurizat extrem de rar, sa spun un pahar la cateva luni. Pentru ca nu vreau sa le induc copiilor ideea ca e interzis. Insa nici nu as vrea sa bea necontrolat si pe ascuns atunci cand dau de el pe la vreo petrecere. Asa ca ma relaxez si ii las sa bea cat isi doresc. Cand trece petrecerea si prind ocazia le mai povestesc de ce preferam apa si evitam sucul.

Ce am reusit sa obtin cu aceste reguli si povestile simple despre zahar si sucuri? Am reusit sa ii conving (foarte usor) ca nu avem nevoie de suc in dieta zilnica, ca este ok sa bem din cand in cand un pahar de suc, ca e bine sa alegem sucuri cat mai naturale (i-am invatat sa le identifice). Baietii consuma rareori suc, sunt convinsi relativ repede sa accepte alternativa mai sanatoasa si nu au facut pana acum tantrumuri legate de acest aspect.

Sper ca pe termen lung sa fie la fel de selectivi in alegerea si consumul de suc, mai ales ca noi, parintii, ne vom pastra obiceiul de a face alegeri cat mai sanatoase si a le oferi exemple cat mai bune… asa cum credem noi de cuviinta, fireste.

 

Restaurante cu peste bun… in Constanta si imprejurimi

Ne place pestele… mai ales cand e proaspat si bine pregatit. Nu mancam atat de mult pe cat ne dorim, insa nu ezitam sa mergem la un restaurant cu peste bun atunci cand ni se ofera ocazia.

Baietii ne impartasesc pasiunea pentru peste si sunt cei mai buni recenzori ai calitatii pestelui. Nici nu se ating de mancare daca simt ca e ceva in neregula…

Asa ca va fac o lista cu restaurantele din Constanta si imprejurimi unde am mancat peste bine pregatit si proaspat.

Incep cu ultimul vizitat, Poarta apelor din Eforie. Am ajuns acolo la invitatia unor prieteni si nu am regretat nici un moment. Desi poate nu e usor accesibil, daca vii dinspre Constanta trebuie sa treci de restaurant (e pe stanga), sa mergi pana la primul sens giratoriu si sa te intorci. Insa indicatiile de pe Google Maps sunt destul de exacte.

Am gasit acolo mese libere, situate pe malul marii, curatenie si o ambianta placuta. Baietii s-au jucat in nisip pana a venit mancarea, asa ca a fost liniste. Am fost atat de impresionati de meniu incat am decis sa luam si un aperitiv, gandindu-ne ca ne va potoli putin foamea pana vine pestele… Adevarul e ca aperitivul ne-a saturat de-a binelea pe toti, adulti si copii deopotriva. Chiar daca eram satui, nu am putut sa nu apreciem pestele. A fost proaspat, gustos, preparat exact cum trebuie. Asa ca trebuie sa ne intoarcem!

Cherhanaua Tasaul este un alt loc in care mancam cu placere peste proaspat. Recunosc, ne atrage si locul de joaca de pe terasa, tinandu-i ocupati pe baieti. E drept ca e un restaurant destul de aglomerat, mai ales in sezon, dar merita! Am mancat de toate acolo, insa cel mai mult ne place pestele…

Tot in Navodari, la intrare dinspre Mamaia, este Hanul cu peste. Deschis doar in sezon, este o experienta unica datorita amenajarii interioare. Noi am fost cu baietii, insa daca nu ai copii suficient de mari sa stea intr-un loc, atunci nu recomand. Pentru ca nu va puteti bucura pe deplin de bucuria unei cine sanatoase intr-un cadru unic. Muzica, atmosfera, servirea, luminile, mancarea, totul a fost minunat. Si cred ca le-am fi savurat mai intens daca zvapaiatii nostri ar fi fost mai cooperanti.

Uneori mai mergem la Pescaria lui Matei si la Golful pescarilor, ambele in Agigea… chiar in aceeasi zona. Pestele este bun, proaspat. La Pescaria lui Matei imi place in special faptul ca au terasa de fumatori si terasa de nefumatori. Spatiul este destul de inghesuit, insa avem noroc cu locul de joaca din apropiere, unde cei mici pot alerga in voie. Apropierea de mare, de plaja, le da acestor restaurante un farmec aparte.

In Olimp este Popasul pescarilor, printre primele restaurante cu peste bun si proaspat descoperite de noi. Situat pe malul marii, cu acces direct la plaja, aici am mancat de fiecare data peste proaspat. Baietii se joaca cu placere in nisip, noi ne bucuram de priveliste si, la final, plecam satui si satisfacuti.

Desi nu neaparat cu specific pescaresc, am mancat peste proaspat si gustos la Esplanada si la Le premier. Desi mediul este unul prietenos cu cei mici, ai mei se plictisesc destul de repede daca nu le iau ceva activitati, pentru ca nu gasesc loc de joaca si topaiala. Insa mancarea e excelenta, pestele e proaspat, servirea ireprosabila. Cel putin pana acum…

Ce restaurante sa mai incerc?

Cum te pacaleste eticheta?

Ati patit si voi ca atunci cand mergeti la cumparaturi sa aveti senzatia ca sunteti pacaliti? Ca mie mi se intampla tot mai des…

Suntem bombardati cu reclame… Pe strada, in posta, pe plaja, oriunde mergem vedem mesaje care ne incurajeaza, mai mult sau mai putin subtil, sa luam un anumit produs. Inclusiv produse alimentare… Nu stii in cine sa mai ai incredere si cine te pacaleste…

Insa cel mai mult ma deruteaza (si sunt convinsa ca nu numai pe mine) reclama mincinoasa… Am intalnit deseori astfel de reclame, fie ca sunt plasate pe strada, fie ca le gasesc pe eticheta produsului.

De exemplu, pe multe sticle de ulei intalnesc inscriptia `fara colesterol`. Acesta este un truism… nici un ulei vegetal nu contine colesterol, colesterolul fiind prin definitie o grasime de origine animala. Fitosterolii sunt grasimi de origine vegetala si credeti-ma ca uleiul contine cantitati mari din acesti steroli. Nu sunt neaparat nocivi organismului, insa, ca la orice aliment, doza este cheia pentru ca fitosterolii sa nu faca rau.

O alta duma intalnita pe ambalajul produselor este cea a fulgilor de porumb `gluten free`. Sunt convinsa ca cel putin persoanele sensibile la gluten stiu ca porumbul nu contine aceasta proteina. Pe ceilalti nu ii intereseaza. Asadar, nu vad de ce trebuie mentionat…

Tot pe etichete de produse alimentare citesc mare: `fara coloranti, fara conservanti` etc. Apoi, cand citesc lista de ingrediente gasesc sare, uneori in cantitate foarte mare, care, surpriza!, are si rol de conservant. Sau gasesc colorant natural, ori identic natural… Pai cum e cu `fara coloranti`? In aceeasi idee, aceste produse contin acid citric sau zahar, care, pe langa rolul lor gustativ, au si proprietati de conservare.

Ma enerveaza teribil si etichetele produselor bio nesanatoase. Induc ideea ca daca e bio, sigur e sanatos. Insa, in realitate, un produs cu continut mare de zahar ramane nesanatos, indiferent daca e bio sau nu. La fel si coca cola bio. E la fel de nociva ca si cea ne-bio.

Si ultima, sa nu va plictisesc… Cred ca toata lumea stie ca ingredientele se trec pe eticheta in ordinea procentului lor in compozitie. Pentru ca unele produse dulci au foarte mult zahar, care de multe ori apare primul sau al doilea in ordinea ingredientelor, producatorii au inceput sa indulceasca si cu alti indulcitori (glucoza, fructoza, stevia, zahar brun, zahar de cocos etc.). Asadar, se obtine acelasi gust dulce din mai multe ingrediente. Care, evident, vor trece in coada listei de ingrediente, procentul fiecaruia fiind mai mic. Nu conteaza ca unele sunt la fel de nocive ca si zaharul.

Asadar, atentie mare cand cititi eticheta unui produs alimentar! Cititi cu atentie, cautati produse cu cat mai putine ingrediente, evitati produsele foarte dulci. Voi reveni si cu alte exemple.

 

Detoxifierea, da sau ba?

E primavara si au inceput dietele detox… Tabere, intalniri, grupuri suport, toate create in acest scop, al detoxifierii organismului… Exista diete detox? Sunt ele necesare? Sunt utile? Ajuta cumva organismul?

Am o veste proasta pentru cei care platesc bani grei pentru dieta detox. Indiferent de tipul unei astfel de diete, ea nu ajuta nicicum organismul in procesul de slabire… Si cu toate acestea, piata detox-ului este in continua crestere…

Organismul uman are capacitatea de a se auto-detoxifia, ca sa zic asa… El isi elimina compusii toxici rezultati in urma metabolismului prin diverse cai: prin respiratie, transpiratie, fecale, urina etc. Ficatul este cel care metabolizeaza cei mai multi compusi toxici, introdusi voit sau accidental in organism. El este responsabil de detoxifiere in mare parte. Si tot ficatul are capacitatea de a se regenera. Asadar, nu are nevoie de suculet cu iarba verde sau alte bazaconii pentru a face acest lucru. Are nevoie de un stil de viata sanatos, odihna, activitate fizica, adica sa isi vada de treaba intr-un organism sanatos.

In lumea stiintifica, atunci cand se vorbeste de detoxifiere, se pune accentul pe intoxicatii grave, cu medicamente sau substante toxice (mercur, droguri etc.), nicidecum nu se pune problema detoxifierii unui organism sanatos. De fapt, nici o comunitate stiintifica nu recunoaste si nu pare sa studieze dietele detox, asa cum apar ele in media.

Si nici nu au de ce. Detoxifierea cu diete restrictive, suculete organice sau ceaiuri minune nu exista! Iar cei care le promoveaza o fac doar pentru castigul imediat! Intrebati un astfel de `savant` in ale dietelor detox care sunt compusii toxici care sunt eliminati in timpul detoxifierii… Sunt convinsa ca nu va sti sa raspunda… Sau va inventa…

In concluzie, va puteti ajuta organismul zi de zi sa faca detox. Nu e nevoie de sucuri sau ceaiuri minune, nici de produse care costa mult, ci doar de vointa. Un stil de viata sanatos, ce cuprinde mancare buna si sanatoasa, activitate fizica, voie buna si buna-dispozitie, somn odihnitor, este suficient pentru a realiza detoxifierea organismului, daca nu lucrati in medii toxice, nu va drogati etc.