Month: April 2018

Cum spalam fructele si legumele?

Cred ca nu sunt singura care se intreaba cum putem spala corect fructele si legumele, astfel incat sa nu mancam pesticide, ierbicide si alte `cide` in nestire. Mai ales ca unii producatori le folosesc cum doresc ei, fara a respecta instructiunile de utilizare si dozele sugerate.

Am gasit tot mai des ideea de a spala fructele si legumele cu apa cu bicarbonat. Sau cu apa cu otet. Sau alte combinatii, mai mult sau mai putin fericite… Si totusi cum ar fi bine sa spalam fructele si legumele proaspete?

Pesticidele si ierbicidele sunt folosite in diverse situatii (in agricultura, in casa/curte, in orase) cu scopul de a elimina diversi daunatori si purtatori de boli. Desi prezinta riscuri pe termen scurt (iritatii ale pielii, ochilor, dureri de cap, stari de voma) pana la impact cronic (cancer, astm, diabet), riscurile asociate acestora sunt greu de urmarit datorita influentei a mai multor factori (de exemplu perioada si durata expunerii, tipul pesticidului, etc.). Reziduurile de pesticide din fructe si legume sunt printre sursele primare de expunere prin dieta. Insa pesticidele si reziduurile lor se gasesc peste tot in jurul nostru: in apa, in aer, in mancare etc.

Cele mai multe pesticide din lume sunt pe baza de glifosat. Toxicitatea lor este dezbatuta si studiata intens pentru a se intelege modul lor de actiune. Unele pesticide (organofosforice) sunt solubile in apa, altele in solutii alcaline, altele in solutii acide. Sunt si pesticide insolubile in solutii apoase. Asadar, modul lor de indepartare de pe fructe si legume depinde de tipul pesticidului folosit in zona de cultivare.

Oricum, simpla spalare a fructelor si legumelor cu apa indeparteaza o buna parte din reziduurile de pesticide din acestea, reducand riscul de expunere. Dupa cum arata acest studiu, cu exceptia pesticidelor solubile in apa, majoritatea celorlalte pesticide ramane de regula pe coaja fructului si acestea pot fi eliminate prin curatarea fructului inainte de consum.

Apa oxidativa electrolizata (apa acida) reprezinta o forma de indepartare a unor pesticide din legume si fructe, dupa cum arata acest studiu. Un sfert de ora de tratament cu acest tip de apa poate indeparta o buna parte din reziduurile unor pesticide, fara a afecta calitatea produselor.

Tratamentul cu ozon poate fi un alt mod viabil de a scadea continutul unor pesticide din radacinoase, dupa cum se arata aici.  Chiar s-a creat o masina domestica ce poate fi folosita in acest scop . Insa nu toate pesticidele pot fi indepartate cu ozon, dupa cum se arata aici.

Spalarea fructelor in solutie cu clor (500 mg/l) poate conduce la o buna indepartare a lor, dupa cum arata acest studiu. Ramane apoi de rezolvat toxicitatea clorului…

Oricum ar fi, daca dorim fructe si legume fara resturi de pesticide si ierbicide trebuie sa ne luam gandul. Acestea sunt peste tot in jurul nostru. Nici fructele si legumele bio/organice nu sunt lipsite de astfel de compusi. E drept, cantitatile sunt mai mici decat in cele obisnuite.

Ideea e ca o simpla spalare cu apa si indepartarea cojii sunt suficiente pentru a scapa de mare parte din pesticidele din fructe si legume. Daca vrem mai mult, gasiti variante mai sus. Si nu uitati sa studiati cu atentie zona din care provin fructele si legumele, ce pesticide se folosesc in acea zona si apoi alegeti metoda potrivita de curatare, in functie de tipul pesticidelor, concentratia lor, solubilitatea lor etc. Succes!

 

 

Educarea gustului…

Ma gandeam zilele trecute, ca tot a fost sarbatoare si prilej de mese imbelsugate, la mostenirea nostra, a romanilor, in privinta alimentatiei. Ma gandeam la ceea ce mancam in copilarie, in ograda bunicilor, la ceea ce mancam acasa, la oras, pana la Revolutie si apoi, cum s-au modificat mesele noastre dupa `89, cand au aparut fel si fel de alimente pe piata. Un mare hop in alimentatia noastra, ca familie, a fost atunci cand s-a nascut baiatul cel mare. A fost ca o trezire.

Imi amintesc cu drag mancarea din copilarie, gatita cu mare dragoste de bunica, cu produse din ograda. Am crescut cu lapte si branza de capra, cu rosii din gradina, fructe direct din copaci, pepeni gustosi si zemosi, zahar pe paine si gogosi. Mancam slanina si untul goale, smantaneam ulcica cu lapte pus la prins si puneam zahar in mamaliga. Ce bun era terciul! Si colarezii… amestec de faina cu lapte, cocoloase cu zahar.

Apoi, dupa Revolutie, cand au inceput sa apara toate acele preparate, semipreparate, delikatul si conservele, fructele de import si rosiile coapte tot timpul anului, si alimentatia noastra a avut de suferit. Curiozitatea, dependenta data de anumiti compusi, placerea de a incerca de toate au dus la o ingrasare constata a populatiei. McDonalds, KFC si alte fast-food-uri ne faceau zilele mai usoare si burtile mai pline. Si inca eu nu am fost fan ale lor! Schimbarea stilului de viata a avut un rol major, de asemenea. Au aparut calculatoarele, nu mai mergeam la cules de tutun sau struguri, stateam in fata calculatorului si faceam proiecte. Nu mai desenam pe hartie de calc stand in picioare langa masa, ci in autocad.

Cand s-a nascut primul copil mi-am dat seama ca asa nu putem continua. Si tot atunci am realizat ca exemplul nostru, al parintilor, este crucial in adoptarea unui stil de viata cat mai sanatos. Sanatos dupa criteriile noastre, bineinteles!

Atunci am decis sa nu mai cumparam bauturi racoritoare. Rareori sunt astfel de bauturi la noi in casa. Nici macar pentru musafiri nu mai luam. Apoi, pentru a fi mai usor pentru mine, si mai sanatos pentru copil, inca de la inceput am gatit la cuptor, fara sare si fara zahar. Sau, ma rog, in cazul dulciurilor, puneam cat mai putin zahar sau inlocuitori (fructe dulci). Nici micile gustari nu-si mai gasesc locul pe la noi prin casa. Avem inghetata si ciocolata pentru atunci cand chiar ne dorim sa ne rasfatam. Insa cand ne e pofta de `ceva bun` ne indreptam spre cosul cu fructe.

Si uite asa, si baietii au inceput sa consume fructe multe, sa le considere desertul ideal. Si nu, nu le cer stoarse. Sau, daca le cer, stiu ca sunt mai sanatoase intregi, asa ca se multumesc cu ele curatate si taiate frumos.

Bineinteles ca uneori mergem la cofetarie sa mancam o prajitura. Da, chiar din aceea cu zahar. Se intampla destul de rar si incercam sa alegem dulciuri cat mai bine facute, fara prea multe prafuri. Si cu cat mai putin zahar. Si, bineinteles ca uneori cumparam crenvursti. Ii cautam cu atentie pe cei care sunt facuti doar din carne, slanina si condimente si ii savuram cu placere din cand in cand. Pentru ca o alimentatie sanatoasa inseamna o alimentatie variata si moderata.

Ceea ce am observat in ultima vreme, atunci cand mancam in deplasare, este ca preferam mancarurile mai putin sarate, mai putin dulci si cu gust cat mai curat. Si eu, si baietii, ne simtim mai bine cand consumam alimente `curate`, fara glutamat, fara potentiatori de aroma, fara sare sau zahar in exces. Si ne plac astfel de alimente. Acum 5-6 ani, daca primeam o mancare fara celebrul delikat, cu mai putina sare sau nu foarte dulce cu siguranta o treceam pe lista `neagra`. Acum e invers.

Ne-am educat gustul, ne-am educat creierul sa primeasca si sa savureze alimente cat mai `curate` si, ce e mai important, cei mici au invatat direct sa se bucure de astfel de alimente. Alegerile lor sunt in aceasta directie. Refuza categoric orice mancare care contine delikat in cantitate detectabila, orice mancare mult prea procesata, prajita cu ulei refolosit, prea dulce sau prea sarata. Eu ma bucur si am convingerea ca in viitor vor face alegeri sanatoase in privinta alimentatiei.

Educatia in alimentatiei incepe acasa si cel mai bun exemplu pentru un copil este parintele sau. Asadar, nu va speriati atunci cand copilul pare sa nu manance nimic, nu e nevoie sa apelati la alimentele nesanatoase doar pentru a fi siguri ca mananca si cel mic ceva. Ramaneti exemplu, evitati extremele si mancati sanatos in continuare. Cu siguranta lucrurile se vor schimba.

 

De ce nu cred in dieta vegana?

Deseori particip la polemici legate ce tipul de dieta ce ar trebui urmat, atat de adulti, cat si de copii. Una din dietele la moda in aceste vremuri este chiar dieta vegetariana. Unii merg mai departe, si vorbesc despre dieta vegana. Sa vedem care e diferenta intre cele doua:

Dieta vegetariana este acea dieta in care nu se consuma produse de origine animala. Un vegetarian nu va manca lapte, oua, carne si derivatele lor. Unii vegetarieni nu consuma nici miere, pe cand altii o considera potrivita acestei diete. Exista si abateri de la aceste restrictii, si astfel s-au creat curentele lacto-vegetarian, ovo-vegetarian, lacto-ovo-vegetarian. Acestia consuma produse din lapte, respectiv oua si derivatele lor.

Pentru a se diferentia mai usor de cei care accepta miere, laptele sau ouale in alimentatie, unii vegetarieni se numesc vegani. Veganismul este un concept mai larg, care se refera si la utilizarea altor produse de origine animala, cum ar fi pielea din care se confectioneaza diverse articole de imbracaminte si incaltaminte.

Desi studiile, la momentul actual, arata ca dieta vegetariana este recomandata pe perioade limitate (1-2 ani), multi oameni aleg aceasta dieta ca un stil de viata. Iar motivele pentru care fac aceasta alegere sunt diverse, de la studii stintifice la studii mai putin stiintifice, tip Studiul China si alte bazaconii.

Vreau sa mentionez ca nu ma deranjeaza alegerile altor persoane in materie de alimentatie, atat timp cat acestea nu interfera (negativ) cu alegerile mele. Pot merge la restaurant cu o familie de vegani, atat timp cat pot comanda si eu ceva de mancare ne-vegan. Pot participa la petreceri cu familii vegane, le pot chiar organiza, atat timp cat si eu pot alege ceva de mancare. La fel si in ceea ce priveste alegerile alimentare ale copiilor mei, sunt ok cu prieteni vegani, atat timp cat nu mi se cere sa nu le dau carne sa nu pofteasca cei vegani… Adica dieta, de orice fel ar fi ea, nu ar trebui sa limiteze accesul celor din jur la un alt tip de alimentatie. Este ca si cum nu as merge la o nunta de catolici pentru ca eu sunt ortodoxa… sau atee…

Eu una nu neg ca dieta vegana sau vegetariana este una sanatoasa. Ea poate fi deopotriva sanatoasa, sau nesanatoasa, in functie de cum intelege cel care alege acest tip de dieta. Adica, daca te declari vegan si mananci toata ziua cartofi prajiti si salata de rosii, e clar ca ai o dieta nesanatoasa. In schimb, daca tii cont de compozitia chimica a alimentelor in principalii nutrienti, faci combinatii corespunzatoare si iei suplimentele nutritive recomandate, atunci poti avea o dieta vegana sanatoasa.

Si iata aici primul motiv pentru care eu nu as consuma o astfel de dieta pe termen lung: mi se pare dificil sa urmaresc compozitia alimentelor, sa trebuiasca sa fiu atenta sa nu lipseasca aminoacizii esentiali, calciul, micro si macro-elementele necesare organismului. Vitamina B12 este destul de greu de procurat dintr-o alimentatie vegana, de aceea se recomanda suplimentele nutritive ce contin vitamina aceasta, precum si altele.

Mai mult, pe langa faptul ca nu imi place sa iau suplimente nutritive pentru compusi pe care ii pot procura din alimente, nu imi place nici ideea de a consuma alimente imbogatite cu astfel de compusi. In general, toate tipurile de lapte vegetarian au si diverse saruri si vitamine de sinteza adaugate, tocmai pentru a suplini lipsa lor in alimentatie. Sau, ca sa prepari tofu in casa ai nevoie de clorura de magneziu.

Desi vegetarianismul este studiat de ceva vreme, inca nu se cunosc toate implicatiile pe termen lung ale acestui stil de viata. Inca nu sunt date suficiente care sa valideze ca sanatos acest stil de viata. De exemplu, desi incidenta unor cancere pare a fi mai mica la vegani, inca nu se stie sigur daca alimentatia a influentat aceste rezultate sau stilul de viata in ansamblu (stres, somn, activitate fizica etc.) specific vegetarienilor. Si eu una nu doresc sa fiu cobai si pentru asta.

OMS nu recomanda un anumit tip de dieta, insa, conform studiilor, cea mai sanatoasa dieta la acest moment pare a fi dieta mediteraneana, bogata in fructe si legume proaspete, in peste si fructe de mare.

Un alt motiv pentru care nu m-as apuca sa tin o astfel de dieta este ca in Romania si mai ales in Constanta, nu am gasit nutritionisti suficient de buni care sa poata realiza un meniu optim pentru o astfel de alimentatie, si care sa nu necesite suplimentarea cu diverse produse nutritive. Nu am gasit nici bucatari atat de buni care sa poata realiza un meniu vegan echilibrat, astfel incat sa nu fii nevoit sa completezi acasa cu nutrientii esentiali.

Din meniurile vegetariene peste care am dat cu diverse ocazii nu au reiesit cunostintele in materie de nutritie speciala ale celor care le-au creat. Pentru a asigura un aport optim de aminoacizi, de exemplu, un vegan are nevoie sa consume cantitati mai mari de proteine de origine vegetala decat un omnivor. Deseori, in meniurile vegane proteinele apar in cantitate mica, mult prea mica pentru un organism activ.

Desi par mai sanatoase, uneori alimentele vegane pot fi mai dezechilibrate din punct de vedere nutritiv (contin mai multe grasimi, mai mult zahar etc.) pentru a asigura calitatea senzoriala a acestora. De exemplu, iubesc tortul snickers raw vegan. E foarte gustos, pare sanatos, ca doar e facut din fructe deshidratate si alune/nuci. Insa, realitatea e ca intr-o felie de tort snickers raw este inglobata o cantitate aproape la fel de mare de zahar (in acest caz fructoza din fructe) si de grasimi ca intr-un tort obisnuit. Chiar daca sunt grasimi `bune`, cantitatea in care se gasesc aceste grasimi le face nesanatoase.

Datorita restrictiilor si disponibilitatii unor alimente intr-o anumita zona, dieta vegana poate aduce un numar mai mic de compusi toxici in organism, insa acestia pot deveni mai toxici prin acumulare. Cu cat un meniu este mai variat, cu atat sunt mai mici sansele sa fie variat si `meniul de compusi toxici`.

Si inca un aspect demn de mentionat: desi ingredientele sunt de regula mai ieftine si mancarea vegana se prepara mai rapid, pretul final al acestor mancaruri in restaurante este mult mai mare. Nu mi se pare corect!

Asadar, cel putin deocamdata, nu doresc sa devin vegana/vegetariana. Si nici sa imi conduc copiii pe acest drum. Le voi prezenta optiunile, nu ii voi forta sa manance ceva ce nu doresc sau nu le prieste, ii voi invata sa respecte deciziile alimentare ale celor din jur, insa ii voi incuraja sa manance cat mai variat, echilibrat, sa faca miscare si sa fie fericiti. Atat cat voi putea!

 

 

Iuhuu! Am gasit cea mai buna inghetata din Constanta!

Suntem mari mancatori de inghetata. De fapt, ciocolata si inghetata sunt deserturile favorite ale baietilor. Si era destul de dificil sa ma convinga sa le dau zilnic inghetata. Ceea ce cumparam din comert era mereu prea dulce si aromata, cea facuta de mine acasa avea gheata, nu era la fel de cremoasa. Asadar, inghetata era subiect tabu de multe ori, negasind una care sa satisfaca ambele tabere. Am tot degustat inghetate, insa rareori gaseam una pe gustul meu si, pentru ea, mergeam chiar si la Bucuresti.

In capitala aparusera de mult gelaterii care vindeau inghetata artizanala. Si ma miram ca la noi, pe malul marii, unde toata lumea vrea inghetata vara, nu exista.

Insa, acum am gasit-o! Am gasit providerul de inghetata. Am vazut reclama intamplator pe Facebook: Icecraft. Inghetata artizanala in Constanta. Stie Facebook-ul ce caut eu… Am intrat pe site si am vazut ca nici macar nu deschisesera, aveau si o oferta foarte buna de inceput: cumperi o portie, primesti una gratuit si ai si livrarea gratis. Asa ca nici nu m-am mai gandit la altceva, am facut comanda si am asteptat cu nerabdare sa vina 4 aprilie pentru a-mi fi onorata.

Si iar am avut parte de o surpriza. M-au sunat cu o zi mai devreme pentru livrare. Cred ca e inutil sa descriu fetele baietilor cand au vazut inghetata. Si, desi era seara, au avut voie sa o deguste. Nu de alta, insa eram foarte curioasa.

Am avut doua sortimente: de fistic si nutella. Cea de fistic a fost preferata baietilor, cea de nutella, a mea, fireste! Si ne-am cam batut pe ele!

Inghetata artizanala este inghetata fabricata la scara redusa, in cantitati mici, folosind doar ingrediente naturale. Este naturala, gustoasa, sanatoasa.

Inghetata de la Icecraft este cremoasa, moale, numai buna de mancat. Nu se simt cristale de gheata, are structura omogena. Gustul este placut, are aroma specifica sortimentului, insa nu este puternic ca in inghetatele industriale. Mai mult, gustul dulce este slab, semn ca nu au exagerat cu zaharul, ceea ce o face potrivita pentru copii. Miroase exact cum trebuie, atat cat sa inceapa glandele salivare sa functioneze. Ce m-a impresionat cel mai mult a fost after-taste-ul, adica acel gust care ramane in gura dupa ce ai savurat inghetata. Nu stiu la altii cum e, insa eu, cand mananc o inghetata obisnuita raman cu un gust dulce in gura, care treptat se face amar. De data aceasta, dupa ce am savurat portia de inghetata artizanala, am ramas cu un gust placut, de ciocolata. Parca mai cerea o portie…

Ideea e ca acum exista inghetata artizanala gustoasa, accesibila si sanatoasa si in Constanta. Asa ca nu mai aveti nici o scuza de a nu le oferi copiilor o inghetata. Sper ca cei de la Icecraft sa se tina de treaba, sa nu strice minunea asta de inghetata, asa cum se mai intampla pe la noi uneori.

Eu le urez succes! M-au castigat de client permanent! Si astept cu nerabdare sortimente de inghetata cu sare de mare, cu miere de albine, bio etc.

Apa alcalina… da sau ba?

Tot mai des aud vorbindu-se de minunile apei alcaline. Ba chiar i se face publicitate si la TV! Si vad tot mai des afise cu beneficiile apei Kangen. Ce este apa alcalina si cum ne poate ajuta ea? Hai sa aflam!

pH-ul (potențialul de hidrogen) reprezintă logaritmul zecimal cu semn schimbat al concentrației ionilor de hidrogen dintr-o soluție, indicând caracterul acidic sau bazic al acesteia. pH-ul are valori de la 1 la 14: o solutie cu pH intre 1 si 6.99 este acida, o solutie cu pH = 7 este neutra si o solutie cu pH intre 7.01 si 14 este bazica.

pH-ul sucului gastric este intre 1 si 3.5, cu o medie de aproximativ 2.0. Exista o serie de alimente care au pH foarte scazut (sucul de lamaie 2.4, otetul 2.8), insa fiind acizi slabi, acestea nu pun probleme de sanatate atunci cand sunt consumate moderat.

Apa potabila trebuie sa aibe un pH intre 6.5 si 8.5, conform OMS.

pH-ul apei masoara echilibrul acido-bazic si, in majoritatea apelor naturale, este determinat de continutul apei in dioxid de carbon, saruri de bicarbonat si carbonat. Un continut mai mare in dioxid de carbon al apei va micsora pH-ul acesteia. Temperatura apei afecteaza, de asemenea, echilibrul acido-bazic, respectiv pH-ul.

Analitic, pH-ul apei se masoara cu un pH-metru prevazut cu un electrod de sticla, la o anumita temperatura.

pH-ul ca parametru singular nu este determinant in efectele adverse ale apei, mai ales ca, in apa, acizii si bazele sunt foarte diluate.

Este imposibil de stabilit o relatie clara intre sanatatea organismului uman si pH-ul apei de baut, deoarece pH-ul apei poate fi asociat cu modificari ale altor parametri ce determina calitatea apei, iar acizii si bazele din apa sunt de regula foarte slabe si foarte diluate. De aceea nu se considera a fi necesar sa se propuna un ghid de bune practici pentru valoarea pH-ului din apa potabila.

Pe aceasta idee/scapare se bazeaza si cei care produc si vand apa alcalina.

Pe de alta parte, tot OMS avertizeaza asupra problemelor de sanatate ce pot aparea atunci cand se foloseste apa prea acida sau prea bazica.

Expunerea la valori extreme de pH conduce la iritarea ochilor, pielii si mucoaselor. Iritarea ochilor si probleme ale pielii au fost observate la expunerea acestora la pH mai mare de 11. La persoanele mai sensibile pot aparea iritatii ale membranelor gastrointestinale. Expunerea la valori mici de pH poate avea efecte similare. Mai mult, deoarece pH-ul afecteaza gradul de coroziune a metalelor si eficienta dezinfectarii, acesta poate avea efect indirect asupra sanatatii.

Asadar, ultima moda in materie de apa potabila, cea a apei alcaline, poate produce mai mult rau decat beneficiile aduse/presupuse.

In comunitatea stiintifica internationala nu exista suficiente studii care sa demonstreze beneficiile consumului apei alcaline. Cu toate acestea, acest tip de apa a devenit tot mai popular, fiind promovat intens de `vanzatorii de vise`, care promit viata vesnica si sanatate curata la pahar.

Consumul apei alcaline naturale este in general considerat sigur. In general apele natural-alcaline au pH scazut, de maxim 8.5. Insa trebuie acordata o atentie deosebita consumului de apa alcalinizata artificial. Aceasta apa contine mai putine minerale decat apa potabila, minerale ce sunt necesare unui organism sanatos. Un studiu al OMS explica riscurile la care este supusa o persoana ce consuma apa demineralizata. Acestea se refera la efectele directe ale apei demineralizate asupra membranei intestinale, metabolismului si homeostazia mineralelor in organism, la lipsa calciului si magneziului din aceste ape, precum si a altor elemente esentiale si microelemente, la posibilitatea de a creste consumul de metale toxice.

Conform acestui studiu, se recomanda ca apa de baut sa contina:

  • Minim 10 mg/L magneziu; optim 20-30 mg Mg/L
  • Minim 20 mg/L calciu; optim 50 mg Ca/L (40-80)
  • Duritatea totala a apei 2-4 mmol/L.

Consumul indelungat de apa alcalina poate deregla pH-ul normal al organismului, conducand in final la o boala numita alcaloza metabolica, ce se manifesta prin stari de confuzie, greata, voma, tremuraturi ale mainilor, contractii musculare etc. Mai mult, organismul uman este realizat perfect si functioneaza optim in anumite conditii de pH. Consumul de apa alcalina duce la neutralizarea acidului gastric si stomacul va produce mai mult acid gastric pentru a compensa.

Exista si situatii cand consumul de apa alcalina poate aduce beneficii, e cazul celor care sufera de hiperaciditate. Insa in acest caz trebuie urmarita prescriptia medicului specialist.

Sa nu uitam ca anumite enzime functioneaza optim la anumite valori ale pH-ului. Modificarea pH-ului organismului poate conduce la grave disfunctionalitati.

Momentan nu sunt facute studii referitoare la beneficiile consumului de apa alcalina pentru prevenirea cancerului, pierderea greutatii, prevenirea bolilor cardiovasculare sau alte boli cu care se confrunta omenirea.

Asadar, consumul de apa alcalina este deocamdata o moda. O moda din care unii au de pierdut, altii de castigat. Voi de care parte a baricadei va aflati?