De pe la targuri…

Cred ca nu exista in Romania oras in care sa nu se organizeze ceva targuri cu produse alimentare. Macar o data pe an… Normal ca si in Constanta se intampla. Destul de des… poate prea des uneori, la ce focar de infectie mi se pare ca este acolo uneori…

Oamenii au devenit tot mai constienti de necesitatea unei alimentatii cat mai sanatoase, cat mai curate si cauta in disperare astfel de alimente. Si, de cele mai multe ori, cred ca le gasesc la astfel de targuri. Insa, tot de cele mai multe ori, se insala…

Merg la multe targuri din zona cu dorinta de a identifica si a cumpara alimente traditionale, fara prea multe adaosuri chimice, mai gustoase si mai proaspete. Insa gasesc la fel de des alimente tinute in caldura sau in frig, direct pe taraba, fara o minima protectie. Nu inteleg de ce DSV-ul, OPC-ul si alte organe abilitate nu se sesizeaza sa opreasca astfel de evenimente.

Stiu ca o vitrina frigorifica e scumpa, insa mi se pare mai scump sa tratezi mii de oameni de enterocolite si alte boli transmise pe aceasta cale. Nu este ok ca toti cei care trec pe langa taraba cu alimente sa respire, sa tuseasca, sa puna mana sau sa miroasa alimentele expuse. Si, pastrarea alimentelor la vedere, exact la astfel de gesturi te imbie.

La ultimul targ din Constanta nu stiam ce miros e mai puternic: cel de branza (maturata sau nu), de preparate din carne, de pastrama de berbecut sau de alcool… Toate zaceau pe tarabe, neprotejate in mare parte, bazaite de muste si inconjurate de oameni (purtatori de virusuri si bacterii… si nu numai…). Mi-a fost greu sa ma apropii de ceva… Pentru ca nu mi s-au parut curate. Si nu, nu sunt obsedata de curatenie, nu sunt ipohondra, doar ma protejez de o expunere ne-normala.

Mai mult, sunt foarte multe produse (in special cele de carne, insa nu doar ele) ca prezentate ca fiind traditionale iar ele sunt pline de adaosuri chimice. Ca doar bunica/mama tinea in camara niste borcane cu polifosfati, ceva acid citric si poate si niste glutamat monosodic si cand facea carnatii, pac!, baga si un pumn de saruri de-astea. La sfarsit punea si un praf de azotit, sa iasa culoarea frumoasa… Nu?

Imi amintesc foarte bine cum facea bunica branza de capra si, in afara de lapte si cheag (facut de ea din stomacul unui miel/ied) nu punea nimic. Si facea si urda din zerul ramas fara sa ii dea vreun praf de saruri, sa se-nchege… Rareori am auzit de producatori de branza care sa nu foloseasca cheag praf. Spre deloc… Astea nu mai sunt produse traditionale.

Realitatea e ca nici 1% din produsele alimentare prezentate la aceste targuri nu mai sunt traditionale. Sunt imitatii. M-as bucura sa fie cat mai apropiate de reteta originala (na, nu e un capat de lume ca nu se mai foloseste cheag natural), insa nici asta nu mai gasim… Mai citesc etichete de asa zise produse traditionale si raman muta cand observ cate saruri ajutatoare contin…

Apoi, un alt aspect sesizat de mine la astfel de targuri, este ca nici consumatorul nu se respecta, nu refuza calitatea slaba. Stiu, nu sunt bani sa cumparam calitate… Dar, din pacate sunt bani sa cumparam cantitate… Sa va dau un exemplu. Iubim vinul… Ala natural, bun, pe care doar un popor iubitor de vin il poate crea. Il iubim atat de mult incat vrem mult, cat mai mult, nu conteaza ca e ambalat in cel mai prost plastic cu putinta, ca pana acasa isi pierde mare parte din caracteristicile organoleptice… Tot ce conteaza e sa fie mult!

Mi se pare trist sa te stradui sa organizezi un astfel de festival, cu un mare impact asupra oamenilor, si sa accepti sa vina sa vanda oricine, oricum, in orice conditii. Eu una sunt dezamagita… Cer, oare, prea mult?

Mierea de Manuka

Despre mierea de Manuka s-a tot discutat in ultima vreme, fiind produsul preferat de parinti pentru ridicarea imunitatii copiilor proaspat intrati in colectivitate. In afara de faptul ca nu ar trebui sa intervenim in vreun fel asupra imunitatii copiilor, mierea de Manuka si-a dovedit eficacitatea in multe afectiuni. Insa, chiar si asa, nu ar trebui sa ne facem singuri tratament, chiar daca e vorba despre un produs natural, ci la recomandarea unui medic si doar atunci cand e necesar.

Primele studii privind capacitatea mierii de albine de a inhiba microbi care provoaca diverse boli au parut pe la sfarsitul anilor 1800. In zilele noastre, datorita incidentei tot mai mari a microbilor rezistenti la antibiotice (ca de exemplu S. aureus rezistent la meticilina – MRSA), mierea si proprietatile acesteia au atras din nou atentia cercetatorilor.

Image result for free images Leptospermum scoparium

In practica clinica din zilele noastre, mierea de Manuka (miere produsa de albine melifere ce colecteaza nectarul florilor copacului de Manuka – Leptospermum scoparium) se foloseste in multe afectiuni, inclusiv in tratarea ranilor. Procedura este standardizata, miere este iradiata gamma inainte de a fi aplicata, si doar un medic specialist poate face acest tratament.

Cele mai multe studii privind efectul antimicrobial al mierii, respectiv al mierii de Manuka, au fost realizate in vitro. Adica in laborator. Exista si cateva studii care demonstreaza eficacitatea mierii de Manuka in vivo (adica pe organismele vii), insa nu atat de multe pe cat ne lasa vanzatorii sa credem.

Oricum, mierea de Manuka pare a avea efect antimicrobial, inhiband cresterea unor microorganisme (de la S. aureus, P. aeruginosa, E coli etc.), dar si activitate antivirala (virusul zonei zoster).

Proprietatile antimicrobiene ale mierii de Manuka sunt atribuite multiplelor componente ce o alcatuiesc, inclusiv concentratiei ridicate de zahar, pH-ului scazut, prezenta apei oxigenate, metilglioxalului (MGO), unor peptide antimicrobiene (defensin-1), polifenolilor etc.

Deoarece activitatea antimicrobiana a mierii de Manuka variaza nu numai cu tipul de miere ci si intre loturi, mierea de Manuka este deseori descrisa de un factor unic (UMF). UMF reprezinta masura puterii activitatii antibacteriene a mierii impotriva S. aureus si se calculeaza in functie de concentratia unei solutii fenolice care da aceeasi zona de inhibitie a cresterii intr-o difuzie radiala, cu a mierii testate. Singurul aspect contestat la acest test este faptul ca se masoara doar pentru S. aureus si nu si pentru alte microorganisme.

O alta masura a capacitatii antimicrobiene a mierii de Manuka este MGO (concentratia de metilglioxal). UMF si MGO sunt corelate. Aici puteti gasi un tabel de corespondenta intre cele doua unitati de masura.

Asadar, inainte de a folosi mierea de Manuka pentru tratamentul diverselor afectiuni, aveti grija sa va sfatuiti cu un medic si sa va documentati cu privire la schema de tratament. O fi ea un panaceu universal, insa, cu siguranta, nu poate vindeca orice boala si nu poate fi administrata `la ghici`.

 

 

 

Despre mancare si vin… la Constanta

Week-end-ul acesta vor avea loc doua evenimente in tema la Constanta si Navodari.

In Constanta, in Piata Ovidiu, se anunta Pontus Euxinus – Povestea vinului dobrogean, incepand de maine, 7 septembrie. Se anunta degustari de vinuri, mancare, ateliere de educatie oenologica, momente muzicale… Ce mai! Distractie si voie buna!

La festival si-au anuntat prezenta 9 crame dobrogene: CRAMA HISTRIA, Crama Darie, Domeniul Bogdan, Crama Viisoara, Crama Rasova, Vinex Murfatlar, Crama Hamangia, Vinuri de Macin, Statiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Viticultura-Vinificatie Murfatlar, asadar, aveti de unde alege!

Personal, ma bucur ca vinul este pus in valoare prin astfel de activitati. Era vremea sa invatam si despre calitatea vinului, nu numai despre cat e de bun cand e mult!

Desi mai putin mediatizat, sambata 8 septembrie are loc, in Navodari, Festivalul pestelui. Ocazie cu care se doreste inaugurarea noii piete de peste. Se anunta concursuri de pescuit, concursuri gastronomice, dansuri si muzica. Sper sa fie si peste proaspat…

Sper la cat mai multe astfel de activitati in zona pe viitor…

Despre alimentatia in copilarie si neofobie…

Zilele trecute citeam un articol pe sciencedirect referitor la cum ne influenteaza alimentatia din copilarie modul in care alegem alimentele…

Stiu ca sunt multi parinti care cred ca atat timp cat copilul mananca, nu trebuie sa ne gandim si alte aspecte, in special la cele emotionale. Stiu ca mai sunt parinti care indeasa pur si simplu mancarea pe gatul copiilor pentru ca le e frica sa nu slabeasca, sa nu creasca… Din aceeasi categorie sunt si parintii care pun copiii sa manance in fata unui ecran (TV, tableta, telefon). Vad din ce in ce mai multi copii cu semne de obezitate, cu boli de alimentatie sau care, pur si simplu, nu iubesc mancarea. De nici un fel…

Pentru toti acesti parinti si nu numai vreau sa spun doar atat: Lasati copiii sa aleaga ce si cat mananca, ajutati-i sa pregateasca masa, sa se simta utili si in acest sector al vietii lor, luati-i ca `ajutor de bucatar`, implicati-i in tot ce inseamna masa, alimentatie si, cu siguranta, nu vor ramane infometati. Mai ales cand nu primesc gustari nesanatoase intre mese…

In esenta, articolul prezinta urmatoarele concluzii:

  • oferind copilului alimente noi periodic, se reduce frica lui de a incerca astfel de alimente. Doar oferind!…
  • indemnand un copil sa manance poate conduce la o crestere a fobiei lui pentru alimente noi.
  • copiii cu scor mare de neofobie prefera un numar mai mic de alimente.
  • copiii care au control asupra deciziilor legate de alimentatie (pot decide singuri cand le e foame, ce vor sa manance, cat sa manance etc.) prefera alimentele sanatoase.
  • copiii care consuma mai putine legume sunt de multe ori reticenti la nou si au predispozitie spre obezitate.

Asadar, educarea parintilor referitor la impactul potential al practicilor de alimentatie este importanta inca de la inceputul vietii de parinte.

Voi cum alimentati copiii?

Cum alegem mancarea in vacanta?

E vremea vacantelor si rareori se intampla sa dorim sa gatim atunci cand mergem in concediu. Chiar si atunci cand mergem cu copiii… Servitul mesei la restaurant este o optiune faina pentru vacanta, astfel incat toti membrii familiei sa se bucure de zilele libere. Asadar, iata o lista cu regulile dupa care ma ghidez atunci cand suntem in vacanta:

  • Pentru copiii sub 2 ani prefer varianta `borcanaselor` cu mancare. Fie ca sunt facute acasa si bine sterilizate sau sunt cumparate din comert, ele reprezinta o varianta sigura pentru alimentatia copiilor mici. Nu uitati sa aveti tot timpul la voi apa si fructe proaspete, pe langa gustarile pe care le oferiti celui mic.
  • Aleg restaurantele curate, in care nu simt mirosuri dubioase atunci cand intru. Ma uit cu atentie in jur dupa gandaci, soareci sau alte vietuitoare…
  • Aleg restaurantele unde e aglomerat. De regula, atunci cand un restaurant are mancare buna, e plin. Mai mult, consumatori multi inseamna si rulaj mare de alimente, adica nu e timp sa expire alimentele in frigider.
  • Aleg din meniu ciorba zilei, aceea e de regula pregatita in ziua respectiva, nu se reporteaza.
  • Aleg mancaruri simple, care se pot pregati pe loc, cum sunt diverse fripturi cu cartofi prajiti, legume pe gratar, mamaliga. Piureul poate fi pregatit dinainte, iar laptele si untul (daca se folosesc) pot fi pericole. Orezul si cartofii taranesti pot fi, de asemenea, gatite din timp si reincalzite.
  • Nu aleg alimente care necesita preparare elaborata, care pot contine si ingrediente mai vechi, umpluturi etc. Fara sarmale, salata boeuf sau alte alimente similare la restaurant. Cel putin la restaurantele in care nu am mai mancat. Daca merg frecvent intr-un restaurant si de fiecare data totul a fost ok, ma incumet si la o sarma…
  • Nu fortez niciodata copiii sa manance. Nu stiu daca ati observat si voi, insa cei mici au un simt in plus cand vine vorba de mancare. Asta se observa cand copiii sunt mancaciosi de regula. Ai mei, de exemplu, simt foarte bine cand mancarea nu e chiar proaspata. Sau poate nu le e foame. Oricum ar fi, nu ii oblig sa manance. Daca refuza, le amintesc cand vom servi urmatoarea masa, care le sunt optiunile pana atunci (de regula fructe) si ii las in pace.
  • Daca ceva nu mi se pare in regula (gust schimbat al alimentelor, miros patrunzator etc.) refuz mancarea. Nu consum alimente care nu par in regula, proaspete.
  • Caut recomandari. Internetul e o sursa vasta de informatie si recenziile referitoare la restaurante si locuri de luat masa sunt peste tot. Apelez la ele ori de cate ori am ocazia.

O vacanta fara incidente alimentare va doresc!

Idei de mic dejun pentru copii

Deseori raman fara idei de mic dejun, desi am un sistem destul de bine pus la punct. Adica mi-am facut un plan de mese, insa deseori baietii nu mananca acasa micul dejun, ci la gradinita. Si acest lucru ma salveaza, trebuie sa recunosc.

Cand se trezesc cu foame mare, le pun la dispozitie fructe. Proaspete, variate, gustoase. De sezon. Insa atunci cand fructele nu sunt suficiente sau cand sunt in vacanta trebuie sa apelez la lista cu idei de mic dejun. Iata ce plan am eu:

Oua. Copiilor le este recomandat sa consume 2 oua pe saptamana, dupa cum am invatat eu la scoala. Asadar, doua zile pe saptamana (nu consecutive) le ofer oua. Fie fierte, impreuna cu legume proaspete (castraveti, ardei gras, rosii etc.), fie omleta coapta (fara ulei), fie briose (ou batut cu legume pus in forme de briose si tinut 15-20 de minute la cuptor). Uneori fac ou intreg copt in tigaie, iar ei sunt incantati sa manance galbenusul moale.

Cereale. Aleg intotdeauna cereale fara zahar si le combin cu lapte de capra sau cu lapte vegetal. Laptele de cocos este preferatul lor. Aleg un lapte vegetal fara zahar. Daca au nevoie de ceva dulce sau daca urmeaza sa avem o activitate fizica intensa in acea zi, adaug miere. De la fulgi de porumb la cereale din faina de castane, de quinoa sau chiar de grau, oferta este destul de variata in acest sens.

Clatite. Ai mei nu sunt fani mari ai clatitelor clasice, insa de cand le-am descoperit pe cele olandeze si pe cele americane, micul dejun a devenit mai usor… Clatitele olandeze se prepara din faina de hrisca in amestec cu faina de grau, lapte, ou si drojdie. Adaug diverse arome pentru un gust diferit: uneori folosesc vanilie, alteori scortisoara. Baietii le mananca goale sau cu miere. De cand au descoperit pelteaua bunicii, parca nu se mai satura de combinatie. Ca sa diversific, uneori pregatesc clatite `americane`. Adica fac o compozitie mai groasa de clatite din ou, faina amestec (migdale, cocos, grau, secara, hrisca si alte variante, in functie de ce am la indemana), lapte, vanilie si bicarbonat de sodiu. Le coc in tigaie fara ulei. Vreau sa incerc sa le coc si in cuptor, sa nu fiu nevoita sa mai stau langa ele. Le servesc cu  fructe proaspete, sirop de artar, miere sau peltea. Ai mei nu au descoperit inca bunatatea dulceturilor din camara. Insa avem inlocuitori.

Briose. Cand timpul imi permite si afara nu e vremea buna, ne apucam de facut briose. Diverse compozitii, diverse gusturi, intotdeauna au fost o varianta buna de mic dejun. Simple sau cu fructe, nu foarte dulci, pot fi reprezenta o varianta pentru micul dejun.

Biscuiti. Nu de mult am descoperit reteta de biscuiti americani. Se fac repede, se mentin proaspeti multa vreme si copiii ii adora. Fac mai mult aluat, il impart si il pastrez la frigider/congelator. Cand nu am idei de mic dejun, scot si bag la cuptor o tava. Intr-adevar ies foarte dulci, chiar si cand nu folosesc toata cantitatea de zahar din reteta si chiar daca folosesc zahar brun/de cocos. Insa in zilele aglomerate, cu multe activitati, sunt minunati. O varianta de biscuiti este reteta de turta dulce a Printesei urbane. O folosesc cu succes iar baietii adora sa modeleze aluatul.

Salate. Salata de vinete, humus,  pasta de dovlecei, paste din diferite alte fructe si legume, cum ar fi din avocado, sfecla rosie etc. Toate pot fi intinse pe paine sau lipii si sunt variante bune de mic dejun.

Unt. Unt intins pe paine, cu miere sau simplu, este varianta noastra de mic dejun in graba, cand nu este timp pentru pregatiri laborioase.

Preparate din carne, branzeturi. Le-am lasat la urma pentru ca apar destul de rar in meniul nostru. Preparatele din carne le pregatesc eu sau mama, si uneori le cumpar din magazine de produse bio/traditionale. Citesc cu atentie eticheta si cumpar doar ce contine carne si condimente. Fara alte prostii. Branzeturile le aleg pe acelasi principiu, caut produse `curate`, ce contin doar lapte si culturi lactice. Oferta este limitata, intr-adevar, insa exista.

Iaurt. Ca si la branzeturi, aleg iaurturile care contin doar lapte si culturi lactice. Aici oferta este mai variata. Gasesc iaurturi din lapte de vaca, de capra, de bivolita. Le combin cu fructe (cand erau baietii mai mici si acceptau aceasta combinatie), cu cereale sau cu seminte.

Iata lista mea de mic dejun variat si gustos. Sunt convinsa ca mai sunt variante sanatoase. Astept sa imi mai dati voi idei. Ce alte variante de mic dejun pentru copii mai serviti voi acasa?

Cum alegem pestele proaspat?

Azi am dat peste filmul acesta despre cum sa alegem pestele proaspat si mi-am dat seama ca nici eu nu stiam prea bine ce sa urmaresc atunci cand cumpar peste. Adica stiu cateva reguli de baza, cum ar fi sa simt cum miroase, sa fie lucios cu ochii limpezi. Insa sunt mult mai multe semne care ne indica prospetimea pestelui.

Eu, ce e drept, ma bazez si pe flerul copiilor de a refuza orice mancare care nu li se pare proaspata, insa mai dau si ei gres uneori, mai ales cand sunt infometati.

Asadar, sa recapitulam, semnele ca un peste este proaspat sunt:

  • ochii. Pestele proaspat are ochii stralucitori, limpezi, bombati, usor iesiti in afara, cu pupila neagra.
  • pielea. Pestele proaspat are pielea stralucitoare, solzii la fel. Este acoperit de un mucus transparent, fara miros. Solzii sunt curati, bine lipiti de piele.
  • este ferm. Pestele proaspat este ferm, coada ramane ferma atunci cand este tinut in pozitia de inot. Carnea ferma si elastica este un semn de prospetime. Cand apesi cu degetul nu trebuie sa ramana urme.
  • urechile. Pestele proaspat are urechile bine lipite de branhii, nu departate, iar branhiile sunt roz sau rosii, curate si umede.
  • cum se curata oasele. Oasele pestelui proaspat ies greu, sunt bine prinse pe carne. Pestele vechi se curata foarte usor de oase, nepreparat fiind.
  • sangele. Daca pestele cumparat pierde mult sange inseamna ca e proaspat.

Pestele este un aliment foarte perisabil, insa consumul lui aduce nenumarate beneficii organismului, de la calitatea proteinei continute pana la calitatea grasimilor furnizate. Se recomanda un consum de peste de minim 5 ori pe saptamana, insa Romania este codasa la consumul de peste, din pacate.

Asadar, consumati cat mai des peste si aveti grija atunci cand il alegeti.

Carti pentru copii (ne)mancaciosi

Unii copii iubesc mancarea inca de la inceput, altii se satura doar cu mirosul ei… Oricum ar fi, copiii pot fi incurajati tot timpul sa manance cat mai sanatos, pot invata sa iubeasca fructele si legumele. Azi am decis sa scriu despre cateva carti care ne pot ajuta in promovarea unei alimentatii cat mai sanatoase catre copii. Sunt carti pe care eu le-am folosit cu succes in acest scop in educatia copiilor mei.

Incep cu Buha si Owliver, eroii povestirilor de pe cd-urile In drum spre gradinita si scoala si, mai nou, ai cartii Familia Buhaescu. Toate se pot gasi aici. Copiii mei au invatat de la Buha si Owliver cand si cum sa bea apa, ce beneficii aduc legumele, cum se mananca supa si multe alte lucruri interesante. Si le-au invatat experimentand, ascultand, cantand impreuna cu aceste personaje. Tot din colectia Copilul verde recomand si cartile cu Fintifliusca (Pofta de povesti si Fintifliusca merge la scoala), la fel de utile in educatia pentru sanatate.

O alta carte draga noua, pe aceeasi tema a educatiei pentru nutritie sanatoasa, este Aventurile ramei Oli. Cei mici au inteles importanta ramelor in gradina, puterea fructelor si legumelor consumate in stare proaspata si au cerut mai multe carti cu rama Oli. De cand au citit despre aventurile ramei Oli au inceput sa protejeze ramele, sa le studieze intens si sa isi aminteasca rolul lor in natura.

Colectia cu Erus este foarte indragita de copilul meu cel mare. Cel mic este inca prea mic pentru a avea rabdare sa o asculte, insa cel mare nu m-a lasat sa ma ridic din pat pana nu am terminat cartea. Ambele volume: Erus si valea rabdarii si Erus si valea generozitatii. Cartile pun intr-o poveste uimitoare beneficiile fructelor, legumelor, mierii, iar copiii sunt fascinati de cata energie pot primi de la aceste alimente, cate pot face cand consuma alimente sanatoase si cat de bine cresc. Cartile vin si cu cateva cantecele in tema, cantece indragite pe loc de copii.

Sunt multe carti pe piata care pot ajuta copiii mai mari sau mai mici sa adopte un stil de viata sanatos. Pe masura ce imi mai amintesc, voi mai scrie pe aceasta tema. Pana atunci, nu uitati ca o alimentatie sanatoasa incepe in familie, asadar puterea exemplului este uimitoare!

 

 

 

 

 

De ce nu cumpar oua de la `tarani`

Sa nu ma intelegeti gresit, nu am nimic cu taranii. Ii apreciez pentru ca muncesc pamantul si cresc animale cu atata truda! Chiar imi face placere sa iau legume, fructe, lapte si produse lactate de la cei ce vand. Si numai atunci cand stiu exact de la cine, cum ingrijeste de gospodarie, cat de curat este, etc.

Nu imi place sa ma aventurez sa cumpar produse crescute de diversi oameni pe care nu ii cunosc. Doar pentru ca stiu ca au aflat si ei cum se folosesc toate aceste substante chimice care cresc fortat plantele, sau care fac animalele mai rapid `bune pentru consum`. Insa, din pacate, unii dintre ei nu tin cont de puritatea acestor stimulatoare de crestere, de dozele in care trebuie folosite si de momentul la care poti consuma un produs tratat (fie el animal sau planta). Multi folosesc substantele chimice `dupa ureche`, asadar eu una, nu cumpar de la cei pe care nu ii pot verifica.

O sa-mi spuneti ca si pe piata si in marketuri sunt astfel de produse. Si sunt de acord cu asta. Insa, mai stiu ca din cand in cand, cei care vand astfel de produse in market sau la piata sunt obligati sa faca niste analize produselor. Si, mai mult, se expun riscului de a fi controlati in orice moment de autoritatile competente. Insa `taranii` care vand direct din curte sau pe diverse platforme nu sunt controlati de nimeni. Asa ca prefer sa ii evit.

Ouale sunt printre cele mai expuse alimente vandute direct din curtea taranilor. Orice om doreste sa manance oua proaspete. Si orice mama doreste sa ii ofere copilului sau cele mai curate alimente. Inclusiv oua. Insa ouale sunt cele mai expuse riscului. Si nu, nu pentru ca ar fi tratate, ci pentru ca sunt purtatoare de infectii cu Salmonella, pot provoca alergii puternice si se strica foarte repede cand nu sunt tinute in conditii optime.

Si eu, care am crescut la tara la bunici, imi amintesc ca nu intotdeauna bunica gasea ouale la timp, imediat dupa ce oua gaina. Uneori le gasea dupa cateva zile. Apoi, imi amintesc ca le tinea in cenusa din soba. Chiar si vara. E drept ca e unul dintre cele mai racoroase locuri din casa, insa in zilele caniculare cu siguranta nu e suficient. Mai mult, chiar si in cenusa, temperatura la care sunt tinute aceste oua nu este constanta. Uneori e mai cald, alteori e mai rece, se mai formeaza condens etc.

Si inca un aspect: nu am vazut nici un taran care sa treaca data recoltarii oului pe ou. Macar asa, ca idee. Sa stim si noi ce cumparam.

Nu vreau sa fac reclama sau antireclama. E bine sa vrei sa te hranesti sanatos, insa trebuie sa avem grija sa nu picam in extreme. Ouale sunt periculoase cand sunt vechi sau cand sunt pastrate in conditii improprii, asadar e bine sa stiti exact ce oua consumati.

Eu una nu voi cumpara oua de la tarani sau din targurile de profil. Pe cele pe care le primesc de la prieteni cu parinti sau rude la tara le consumam noi, adultii. Sau le pun in prajituri. Pentru cei mici prefer sa cumpar oua eco din market. Nu, nu am un brand anume. Insa, macar traiesc cu ideea (linistitoare) ca din cand in cand aceste oua sunt verificate de cineva.

Apropo de targuri, nu stiu cum este in alte orase, insa in Constanta, la toate targurile la care am fost, targuri de produse traditionale, am observat ca nu se respecta conditiile minime de igiena si de pastrare a produselor alimentare. Am gasit branzeturi si carne direct pe taraba, chiar daca afara erau deja 18-20 de grade. Am vazut oua lasate in soare. Putini erau cei care aveau vitrine frigorifice si le si foloseau. Asadar, ATENTIE!

Voi de unde cumparati oua?

Mierea si beneficiile ei…

Mierea este produsul obtinut prin prelucrarea si transformarea necaturului florilor de catre albine. Este un produs controversat, atat in nutritie cat si in medicina. In nutritie se pune deseori problema daca mierea e de post sau nu, daca e vegana sau nu. Unii accepta mierea in dietele vegane, pe cand altii o resping.

Mierea a fost folosita de mii de ani in medicina. Exista sute de remedii cu miere, in multe ramuri ale medicinei. Ba chiar a aparut si o ramura de terapie cu miere, apiterapia. Ce spun studiile?

Momentan cercetatorii studiaza beneficiile aduse de miere in diverse afectiuni. Cum nimic nu e sigur pe acest Pamant, nici mierea nu poate fi folosita `dupa ureche` in medicina.

Exista dovezi stiintifice care atesta proprietatile antioxidante si antibacteriene ale mierii de albine, in prevenirea tusei, in fertilitate si vindecarea ranilor. Cu toate acestea, folosirea mierii in medicina este controversata si nu este acceptata.

Caracteristicile de vindecare ale mierii se datoreaza in principal prezentei diferitilor metaboliti, cum ar fi acid folic, tiamina, biotina, niacina, tocoferoli, polifenoli, fitosteroli, pe langa enzime si co-enzime. Literatura de specialitate recunoaste proprietatile antioxidante, atibacteriene, antifungice, hepato-protective ale mierii.

Oricum ati decide sa folositi mierea de albine, este important sa stiti ca pentru a obtine efectele pozitive despre care vorbesc studiile, este necesar sa urmati un protocol special. De exemplu, pentru vindecarea ranilor cu ajutorul mierii, nu se aplica miere si se asteapta vindecarea, ci se evalueaza rana de catre un specialist si tot el urmeaza cativa pasi de curatare a ranii cu apa salina sterila si aplicare de miere.

Proprietatile antibacteriene ale mierii se refera la un numar mare de specii bacteriene (Escherichia coli, Enterococcus, Staphylococcus aureus, Pseudomonas, Klebsiella etc.) si este de 5-11 ori mai mare decat efectul antibacterian al solutiilor simple de zahar, demonstrandu-se astfel ca aceasta activitate antibacteriana a mierii nu se datoreaza numai efectului osmotic al zaharului.

Mai mult, exista limitari ale utilizarii mierii in diverse afectiuni, de aceea trebuie consultat un medic. De exemplu, principala problema a mierii este riscul de botulism, datorita prezentei sporilor de Clostridium botulinum in unele sortimente de miere. Acesta este si principalul motiv pentru care nu se recomanda mierea in alimentatia copiilor mai mici de un an.

Mierea se prezinta in mai multe sortimente, in functie de planta predominanta de la care s-a colectat nectarul. Proprietatile terapeutice ale mierii difera in functie de sortiment. Astfel, mierea de salcam este sedativa, atitusiva si bun cicatrizant, mierea de floarea-soarelui contine mai multa lecitina, imbunatatind functionarea creierului, mierea de mana este bogata in oligoelemente, mierea de conifere are proprietati laxative si diuretice, mierea de menta ajuta in problemele biliare si balonare, avand efect antispastic.

Mierea de Manuka, produsa in Australia si Noua Zeelanda, derivata dintr-un copac indigen (Leptospermum scoparium), are eficacitate superioara, dupa cum arata studiile. De asemenea, exista si alte tipuri de miere care si-au dovedit eficienta superioara in ameliorarea unor simptome si tratarea unor boli. Mierea Chilean provenita din arbustul Ulmo (Eucryphia cormen), mierea indiana (Khadikraft), respectiv mierea Tualang (Malayezia) sunt tipuri de miere care par a avea proprietati mai puternice decat mierea de Manuka sau alte tipuri de miere.

E foarte important de stiut si ca mierea este un produs foarte usor de falsificat. Siropurile de zahar invertit inlocuiesc de multe ori mierea de pe rafturile magazinelor. Asadar, atentie la eticheta. Aceasta falsificare este usor de decelat de catre specialisti, insa asta nu inseamna ca astfel de `miere` nu este prezenta in magazine. Declarand corect continutul produsului, este si legal de vandut. Cea mai greu de identificat din punctul meu de vedere este mierea provenita de la albine hranite iarna cu sirop de zahar. Aceea nu este o miere pura si acest obicei de hranire a albinelor peste iarna este foarte raspandit. Chiar daca mierea provenita de la aceste albine nu se vinde, acest mod de hranire are efecte defavorabile asupra calitatii mierii. Si fluidificarea mierii prin tratament termic, chiar daca nu se depaseste temperatura maxima admisa de lege, afecteaza calitatea si proprietatile terapeutice ale mierii de albine. Si, cu siguranta, mare parte din mierea existenta pe piata este tratata termic.

Daca nu esti specialist, este destul de dificil sa apreciezi daca o miere este sau nu naturala, nefalsificata. Mai ales daca nu ai acces la un laborator de analize fizico-chimice. Insa e bine de retinut ca mierea naturala, netratata, are proprietati senzoriale pronuntate pe care consumatorii de miere le simt, si cristalieaza dupa o perioada.

Voi ce fel de miere consumati?